ReVOTluția geopolitică (editorial)

scris de: Cristian Țițca

Am așteptat să treacă ceva vreme după anunțarea rezultatelor electorale. Nu trebuie să faci analize sau interpretări atâta vreme cât îți fierbe încă sângele în vine iar adrenalina nu a ajuns înapoi la cote normale. Acum, însă, încep să îmi formez o idee clară despre momentul în care ne aflăm.

Așadar, într-o țară majoritar ortodoxă, acuzată pe nedrept de naționalism în ultimii 30 de ani, iese un președinte minoritar din toate punctele de vedere. Klaus Iohannis este și german și protestant. Adică, din punct de vedere etnic, omul acesta provine dintr-o comunitate națională infinit mai mică decât minoritatea maghiară, omniprezentă la guvernare în ultimele decenii. De asemenea, în ciuda luptei duse până la limita talibanismului de Biserica Ortodoxă Română, cetățenii țării au ales în fruntea lor pe cineva de confesiune protestantă.

Începând de luni, Europa trebuie să ne privească cu alți ochi. Într-o Uniune în care Ungaria, Franța, Marea Britanie, Italia (lista poate continua) s-au refugiat în naționalism și izolaționism, noi, românii, am arătat că aici nu contează etnia sau religia. Contează omul și rezultatele muncii lui.

Nu știu dacă alegerea unui etnic german va atrage în România crema industriei germane. Nu știu dacă dacă noul președinte își va asuma crucea grea a reformării statului. În general nu știu dacă Iohannis va fi un președinte bun sau rău.

Dar știu un singur lucru. Știu că noi, românii, cerșetorii Europei, am dat o lecție grea bătrânului continent. Le-am arătat că nu suntem, așa cum se spune în media internațională, un popor naționalist și xenofob. Le-am arătat că și în vremuri tulburi pentru Europa noi rămânem alături de Uniune și de valorile ei.

La vest, avem o țară care a anunțat public decesul democrației și al capitalismului pe teritoriul său. Victor Orban este marea problemă a Uniunii Europene iar țara sa este bolnavul continentului. La sud avem o Bulgarie care dansează după cum cântă balalaika de la Kremlin. O țară care, sincer vă spun, nu știu ce caută în această Uniune. La nord avem un război și un imperiu în expansiune. Excepție făcând Polonia, în tot estul și centrul Europei avem țări închinate imperiului lui Putin. Noi, românii, am ales să rămânem europeni și să luptăm pentru drepturile democratice.

UK-ul lui Cameron și Farange dorește ruperea de Uniune. Franța dă vina pe români pentru orice. De la deprecierea propiei clase politice (să vezi tu acolo scandaluri de corupție, nu ca la noi!) până la siguranță națională. Italia nu știe cum să împace capra europeană cu varza rusească, atâta vreme cât Rusia este primul investitor străin în cizmă.

Iar undeva, la marginea Uniunii, o națiune alege ca președinte un om despre care orice sociolog ar fi spus înainte că e un pariu pe un cal mort.

De aceea vă spun, revoluția votului nostru nu e doar internă. Începând de luni, în Europa există termen de comparație. Când cineva va devia de la linie, îi va fi reamintit exemplul românesc. Noul real-politik începe să prindă contur. Peste ani vom realiza importanța noastră din acest moment de cumpănă european.