Hai să emigrăm din Românica în România! (editorial)

scris de: Cristian Țițca

În perioada interbelică, un sociolog american a studiat România timp de doi ani. A citit cărțile de căpătâi ale literaturii române. A străbătut țara la pas pentru a vorbi cu românii. A studiat istoria și mentalitatea acestei națiuni. După care a concluzionat: „E nevoie doar de o singură generație care să trăiască fără război și fără corupție, pentru ca această țară să devină una dintre marile puteri ale Europei și un izvor de cultură și civilizație”. Din păcate, puțin după aceasta, a venit decăderea. Un război mondial pe care l-am pierdut, urmat de un regim comunist care ne-a fost impus, iar mai apoi o cleptocrație care să ne conducă mai bine de două decenii.

Poate că unora ideea unei Românii puternice la nivel european le stârnește zâmbete. De la instaurarea comunismului și până azi, generații întregi de români au fost educate, încă din primii ani de școală, să creadă că fac parte dintr-o națiune măruntă, insignifiantă la nivel european sau chiar regional.

Dar nu e așa!

Spre exemplu, suprafața teritoriului țării noastre este sensibil egală cu cea a Marii Britanii. De ce pot britanicii să fie o putere, iar noi nu putem nici măcar să îndrăznim a crede că putem fi și noi, la rândul nostru? Dacă ne uităm atent la ultimul secol din istoria noastră, vom realiza foarte ușor că nu avem deloc destinul unei națiuni mărunte. Recomand în acest sens cărțile istoricului american Larry Lee Watts. Cine nu le-a citit, să o facă rapid.

Românica asta a noastră a reușit să organizeze tratativele de pace dintre Egipt, Israel și SUA, după Războiul de Șase Zile. O performanță pe care nici o putere mondială nu a putut să o pună în practică la momentul istoric respectiv. Aceeași Românică a reușit să împace China cu Statele Unite, deși cele două țări aveau orientări politice absolut divergente. Noi, românii, am deschis China către occident! După ce, în prealabil, am contribuit esențial la modernizarea și industrializarea imperiului chinez. Acum, China e a doua putere mondială. Noi, în schimb, trăim în același complex mizerabil și ilogic al micimii noastre.

În timpul negocierilor de pre-aderare la NATO, americanii au efectuat un studiu foarte complex legat de oportunitatea primirii României în alianță. La capitolul „Puncte Forte”, primul argument pro-aderare a fost: „Capacitatea armatei române de a purta războaie pe teritorii străine”. Cum adică? Noi am fost învățați la școală că în toată istoria noastră am dus numai războiae de apărare. Fals!.Nu trebuie să fii mare istoric să vezi că, doar în istoria modernă a țării noastre, am fost extrem de ofensivi militar. Ne-am căștigat independența pe teritoriul Bulgariei încercând să scoatem din rahat armata țaristă îngenuncheată de Imperiul Otoman. Primul Război Mondial l-am terminat pe teritoriul Ungariei, de unde am luat Transilvania, Banatul, Partiumul și Maramureșul. În 1919, în Ungaria a ajuns la putere un guvern care nu ne convenea. Motiv pentru care am ocupat Budapesta și le-am schimbat ungurilor opțiunile politice. Au fost pe listă și războaiele balcanice finalizate cu Pacea de la București și preluarea Cadrilaterului.

Cel de-al doilea război mondial ne-a prins oricum, dar numai acasă nu. În prima parte a conflagrației trupele române eliberau Odessa și mărșăluiau prin Crimea și Caucaz. Finalul războiului ne-a găsit în Munții Tatra.

Să fie acestea semne date de o națiune mică și insignifiantă?

Nu suntem mici deloc. Suntem a șaptea țară europeană. A șaptea putere politică în Parlamentul European. Voturile noastre contează în stabilirea viitorului Uniunii. Asta dacă dragii noștri aleși știu măcar cu ce se mănâncă politica europeană. Trăim cea mai lungă perioadă de pace din istoria modernă a țării. Din 1989 nu am mai avut un conflict armat pe teritoriul țării. Așadar, avem deja o generație nouă care nu a cunoscut ororile războiului. Dar, din păcate, a cunoscut ciuma neagră a corupției! O ciumă de care, încet-încet, scăpăm. E o chestiune de câțiva ani (observați că nu se mai discută de generații de sacrificiu?) până când vom face ca legea și ordinea să domnească în țara noastră.

Azi, un membru al guvernului bulgar a anunțat public care vor fi rezultatele monitorizării MCV de la Bruxelles pentru România și Bulgaria. Stați calmi, nu vor ridica mecanismul de verificare pe justiție. Dar, pentru prima oară de la aderare, vor separa România de Bulgaria în această chestiune. De ce? Pentru că în România se fac progrese în lupta anticorupție, iar în Bulgaria nu. E un prim pas, mare chiar, spre integrarea europeană a țării noastre și o promisiune neasumată încă public, de aderare la spațiul Schengen. Pentru noi, că doar nu pentru bulgari!

Dan Dungaciu spunea aseară că: „mulți români s-ar putea să fie șocați să afle că primul partener comercial al Bulgariei e România”. La fel de șocați s-ar putea să fim și aflând că suntem principalul investitor economic și partener comercial, în același timp, pentru Republica Moldova. De asemnea, suntem extrem de prezenți, în poll-position, în economiile Muntenegrului și Macedoniei.

Știu. O ducem greu. Nu ne dau banii afară din casă iar sărăcia e încă stăpână în multe case românești. Dar, oare, cât de săraci ar fi fost azi englezii, dacă nu ar fi construit un imperiu? Cu ce resurse ar fi trecut ei prin istorie?

Cred că se apropie momentul în care nu vom mai emigra din țara noastră în alte țări pentru un trai mai bun. Cred că a venit momentul să emigrăm din Românica, în România! România,a șaptea putere europeană!