D`ale Războiului. Moartea evreilor din ghetoul de la Chișinău

scris de: prof. Ioan Tuleu

Moartea pe o scară mai mare și violentă avusese loc în rândul celor 10.000 evrei din ghetoul de la Chișinău  la începutul lunii august 1941. La 1 august un ofițer german din Einsatzkomando 11 a ordonat comitetului de ghetou să asigure 250 de bărbați și 200 de femei pentru muncă înafara Chișinăului, la Visterceni. Curând după selectarea evreilor, a avut loc un atac aerian soviatic și Einsatzkomando i-a împușcat pe toți înafară de 39 dintre ei. Potrivit unuia dintre supraviețuitori, el și ceilalți au fost forțați de către germani să îngroape victimele în șanțurile antitanc lăsate de Armata Roșie și li s-a spus de către un ofițer german să spună că vor împărtăși aceeași soartă „dacă nu încetează să semnalizeze luminos avioanelor rusești care se apropie”.  O săptămână mai târziu, un inspector de drumuri român a luat 500 de bărbați și 25 de femei din ghetou pentru a face reparații la drumurile din satul Ghidighici. S-au întors doar 200 de evrei. Ceilalți au fost secerați de o companie de mitraliori aflată sub comanda căpitanului Radu Ionescu. Acesta a recunoscut la procesul său din octombrie 1950 că evreii au fost uciși „la ordinele armatei” pentru rebeliune și atacarea trupelor românești. Ordinul de tragere a fost dat de locotenent-colonelul Nicolae Deleanu, comandant de batalion, însă natura „rebeliunii” nu a fost stabilită la proces. Un martor a spus că masacrul a fost provocat de o încăierare, atunci când un soldat român a pretins că recunoaște pe unul dintre evrei drept persoana care s-a făcut vinovată de faptul că a fost bătut în timpul retragerii românilor din Basarabia, din vara anului 1940