Europa și demonii săi (editorial)

   Atentatul de azi, din capitala Franței, a stârnit un val de indignare la nivel mondial. La fel s-a întâmplat și după atentatele de la Londra, Madrid sau Burgas. Europa rămâne cu morții, cu insecuritatea și cu indignarea. Nici Uniunea Europeană, nici statele membre, nu au curaj să spună clar ceea ce e vizibil de pe Lună, și anume că, sub pretextul multi-culturalismului oferim libertăți, drepturi și bani unor comunități etnice și religioase care mai apoi ne lovesc din interior în cel mai barbar mod.

    Mii de cetățeni europeni de religie musulmană s-au înrolat în armata Statului Islamic și doar Dumnezeu știe câți au rămas pe bătrânul continent plănuind alte atentate. În tot acest timp, temele de discuție din interiorul UE se leagă doar de imigrația internă. Franța, Marea Britanie, Germania și lista ar putea continua, consideră că marea amenințare la adresa lor sunt căpșunarii români, instalatorii polonezi ori șoferii de TIR bulgari. În nici un caz marile comunități magrebiene, africane sau orientale din vest. Populații care, deși au ajuns la a doua sau a treia generație născută pe pământ european, nu pot ieși din sistemul de gândire primitiv.

   Nici Nicolas Sarkozy, nici David Cameron ori Nigel Farange nu a pomenit în discursurile lor măcar o singură dată de amenințările venite din partea comunităților islamice din țările lor. Dar s-au arătat deranjați la fiecare cinci minute de români, bulgari sau polonezi. Dacă ar fi să găsim un punct comun tuturor europenilor, indiferent de națiune, acesta este ipocrizia. Ascunderea gunoiului sub preș și folosirea țintelor false pentru a aduce două voturi în plus la alegeri sunt lucrurile care vor scufunda vechiul continent.

   Nu muncitorii români din Marea Britanie pun bombe în stațiile de metrou. Nu țiganii cerșetori din Franța trag cu kalashnikovul prin redacțiile ziarelor. Nu instalatorul polonez din Germania incendiază sinagogi sau biserici creștine. Dar noi, esticii, am devenit fără voia noastră, ținta predilectă a jalnicei clase politice europene, deși suntem membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

    Cine a avut ocazia să viziteze marile orașe ale Europei a văzut, poate, imensele mahalale, locuite în majoritate covârșitoare de populații arabe. Milioane de persoane din aceste comunități trăiesc din ajutoarele sociale plătite de statul pe care mai apoi îl mitraliază. De acolo, din mahalalele arabe, au plecat în Siria luptătorii ISIS. De acolo se colectează bani pentru subvenționarea multor organizații teroriste care mai apoi ne decapitează, ne aruncă în aer, ne împușcă, doar pentru că suntem creștini și nu musulmani.

    Acum doi ani, Anghela Merkel spunea că politica „multi-culti” este depășită și că nu produce efecte. A fost imediat pusă la punct de restul mai-marilor Europei care spuneau că nu e politic corect să gândești așa.

    Până la urmă, câteva vieți de oameni au fost curmate azi de niște fanatici religioși. Vor urma, probabil, câteva zile de doliu național, ceremonii funerare cu onoruri militare, ceva declarații mai lacrimogene pe la conferințele de presă, după care se vor întoarce toți la marile probleme ale Europei. Muncitorii români, cerșetorii țigani și instalatorii polonezi.