Legea salarizării trebuie scoasă de sub influenţa politizării

Legea salarizării unitare a stârnit reacții din toate părțile: angajații la Stat așteaptă cât mai repede măririle de salariu, sindicaliștii din diferite ramuri bugetare critică lipsa dialogului, iar mediul privat își manifestă îngrijorările privind aceste creșteri anunțate de Liviu Dragnea. Deşi este de acord cu creşterea veniturilor românilor, parlamentarul USR Adrian Wiener și-a exprimat rezervele față de proiectul PSD în forma actuală, care poate afecta puternic stabilitatea macroeconomică a ţării.

Impactul legii publicate pe website-ul PSD și nu pe cel al Guvernului sau al Parlamentului cum ar fi fost normal, este de 32 miliarde de lei până în 2020, adică aproximativ 10 miliarde pe an. Cheltuielile cu salariile se află în prezent la nivelul de 7,8% din PIB şi vor ajunge la 10%. Acest lucru se va face în dauna investițiilor, resursele bugetare fiind limitate. Ca dovadă, nivelul investițiilor pe primul trimestru al anului este 0,22% din PIB, minimul perioadei 2011-2017. Raportul dintre cheltuieli (salarii și asistență socială) pe de o parte și investiții pe cealaltă, este de 75% la 25%, iar prevederile legii salarizării unice îl vor duce spre 90% la 10%. Banii pentru salarii ar trebui să vină dintr-o colectare mai bună a taxelor, lucru ce pare puțin probabil pentru că în momentul de față Guvernul și-a asumat o creștere cu 15% a colectării dar veniturile fiscale sunt cu 0,3% mai mici pe primul trimestru al lui 2017 față de aceeași perioadă din 2016.

Reprezentanții PSD declară că proiectul de lege s-ar baza pe principiul nediscriminării, transparenţei precum şi cel al sustenabilităţii financiare, asta în timp ce nu există studiu de impact iar Consiliul Fiscal nu a fost consultat în toată această perioadă. Adrian Wiener, senator USR: „Deși la nivel declarativ legea este una reparatorie, politicianismul este evident. Calculele de impact, punerea în pagină, ajustările sunt făcute la Ministerul Muncii, dar legea va fi asumată de coaliția de guvernare în Parlament, PSD și ALDE, ca entități abstracte, mai ușor de subsumat lui Dragnea și Tăriceanu, (dar și mai dificil de culpabilizat în cazul unui eșec economic și social) și nu de către Premierul Grindeanu și ministrul Olguța Vasilescu. Dacă intra pe circuitul guvernului erau alte rigori ale procedurii transparenței decizionale prevăzută de legea 52/2003.”

Proiectul mai prevede că suma sporurilor, bonusurilor şi indemnizaţiilor nu va depăși 30% din suma salariilor de bază, pentru fiecare ordonator principal de credite. Însă, pentru ca acest lucru să nu creeze dezechilibre, ar trebui ca normele de aplicare a legii să prevadă un mecanism unitar de repartiție a acestor sporuri. Trebuie evitată utilizarea sporurilor ca un instrument de constrângere a angajaților sau de ajustare negativă a salariilor atunci când bugetul nu mai face față. Să nu creeze inechități de genul sporurilor diferite pentru aceeași categorie profesională în funcție de `viziunea` fiecărui ordonator de credite.

Dobânzile la împrumuturile făcute de Stat au sărit de la 3,2% în septembrie 2016 la 4,27% la începutul lunii aprilie, în măsura în care România și-a propus să se împrumute anul acesta cu 50 de miliarde de euro de pe piața internă și 3 miliarde de euro de pe piața externă, precum și în timp ce costul datoriei publice crește neîncetat. Adrian Wiener, senator USR: „Riscul este de a pune interesele politice pe termen scurt deasupra considerentelor de sustenabilitate pe termen mediu și lung. FMI estimează un deficit bugetar de 3,7 % pe 2017 si de 3,9% pe 2018. Reprezentanții Consiliului Fiscal au anunțat recent că deficitul pentru anul viitor ar putea ajunge la 6% dacă legea s-ar aplica!”

Referitor la motivația politică din spatele acestui proiect, Adrian Wiener declară: „Suntem în favoarea creşterii puterii de cumpărare a angajaţilor. Dacă Guvernul Grindeanu ar fi fost interesat într-adevăr de bunăstarea tuturor cetățenilor României, măsurile sale ar fi vizat atât creșterile salariale din sectorul public cât și din cel privat, atâta timp cât din 6,3 milioane de salariați, numai 1,19 milioane sunt angajați în sectorul public. Sectorul privat este în totalitate ignorat din această perspectivă, probabil datorită faptului că nu este perceput ca unul aducător de voturi captive la visteria PSD și ALDE.”