Până unde merge libertatea cuvântului ? (editorial)

scris de prof. Ioan Tuleu

Până unde merge libertatea cuvântului, respectiv libertatea de expresie, iată o dezbatere declanşată de recentele evenimente teroriste din Paris, capitala Franţei, unul dintre statele cele mai liberale în această privinţă. Libertatea pe care şi-au luat-o jurnaliştii de la o revistă satirică, “Charlie Hebdo”, a atras reacţia celor care s-au simţit lezaţi în sentimentele lor religioase, care au procedat la o execuţie în masă.

Există o libertate deplină ? Ei, uite că nu şi vin cu o întâmplare de pe când mă aflam în Statele Unite, date nouă ca un exemplu de democraţie şi de libertate individuală. Eram, în urmă cu mai mulţi ani, împreună cu un prieten într-un restaurant din Los Angelesiar alături s-a aşezat un negru, dar era atât de negru încât am exclamat. Fii atent cât de negru este individul acesta ! Prietenul meu a reacţionat imediat spunându-mi să vorbesc mai încet şi să nu mai pronunţ cuvântul negru, pentru că pot avea o reacţie brutală chiar din partea celui vizat. Atunci am aflat că termenul folosit pentru populaţia de culoare este cel de afro-american, în caz contrar putând fi pedepsit.

Imediat mi-am adus aminte că nici în România nu pot să-i mai spun celui mai închis la culoare ţigan, ci rrom. Altfel intră în funcţiune Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. A păţit-o şi preşedintele Traian Băsescu când a folosit sintagma “ţigancă împuţită” într-un cadru privat, dar dezvăluit de presă. Ştim, deasemenea, că expresiile şi propaganda antisemite şi antimozaică sunt categoric interzise, chiar şi negarea holocaustului putând atrage sancţiuni pecuniare sau chiar mai severe.

Mă întreb, în aceste condiţii, dacă antisemitismul nu se referă şi la arabi, respectiv la religia musulmană ? Şi arabii sunt semiţi, descind din patriarhul Avraam, şi ei aparţin, după unii, altei “rase” umane, prin urmare jignindu-i în ce au ei mai scump şi îi defineşte ca popor şi cultură, profetul Mohamed, comitem un act de rasism condamnat de lege şi datini. Atunci, până unde merge libertatea de expresie ? Păi, până unde nu îi provoc semenului meu un sentiment înjositor, de fiinţă umană de rang inferior.