Vremuri de război

Vremea a influențat de multe ori desfășurarea operațiunile militare, stabilind chiar rezultatele luptelor. Oamenii au fost și mai sunt și astăzi supuși vremii și demostrăm asta în articolele pe care le vom publica pe site-ul aradreporter.ro, într-o ordine aleatorie.

 Românii în luptă cu ploile și frigul

Operațiunile armatei române pe frontul de vest au avut adversari care greu s-au dat învinși. În primul rând, în Ungaria, au fost ploile care au umflat râurile și au alimentat mlaștinile, creînd nenumărate greutăți în transportul trupelor și materialelor.

Operaţiunile de forţare a Tisei superioare și mijlocii  au fost mult îngreunate. În aproape toată luna noiembrie marile unităţi ale Armatei 4 şi-au dus acţiunile într-un spaţiu de şes şi mocirle, în bucla Tisei, unde germano-ungarii disputau terenul pas cu pas, după care ele au avut de trecut obstacole de teren mult mai grele, precum masivele muntoase Hegyalija, Bukk şi Matra, unde forţele adverse aveau posibilitatea de a bloca mult timp înaintarea, asigurând astfel flancul stâng al grupării de la Budapesta.

În seara zilei de 3 noiembrie, cu dispozitivul de apărare abia realizat, Armata 4 a primit ordin să cucerească câteva capete de pod peste Tisa. Ofensiva s-a desfăşurat cu multă încetineală din cauza terenului, în mare parte mlăştinos, tăiat de canale, desfundat din cauza ploilor şi focului inamic deosebit de puternic.

„Tocmai în miezul nopții de 6 noiembrie ne-am îmbarcat și am pornit să trecem Tisa. Se vorbea în șoaptă; vâsleam puternic și ne înțelegeam mai mult prin semne. Vrăjmașii încă nu se liniștiseră; trăgeau tot așa de tare ca seara trecută. În bărci fiecare ne-am pregătit pentru o eventuală rănire sau scufundare, adică șireturile desfăcute, nasturii de la vestoane și de la mantăi descheiați, în așa fel ca în timpul cel mai scurt să ne dezbrăcăm și să sărim în apă, înotând spre malul inamic. Dar, deodată au prins glas armele inamicului: mitralierele, aruncătoarele și tunurile. Proiectilele cădeau în apă și în jurul bărcilor formând trombe de apă și ne așteptam din moment în moment să sărim în aer…Barca fusese avariată de o schijă. Eram uzi până la piele dar cine mai simțea apa rece, frigul, vântul, parcă îmi fierbea creierul și mă gândeam de vom ajunge vreodată.  Și am ajuns, am ajuns în sfârșit cu picioarele pe pământ”.

Așa povestește Atanase Vlăduț, comandant de pluton în Batalionul 5 vânători, condițiile deosebit de grele în care s-au dus luptele.

Campania din Cehoslovacia s-a desfășurat în condiții de iarnă grea, cu multă zăpadă, iar soldații români au trebuit să treacă de înălțimi muntoase deosebit de dificile. Inamicul se afla așezat pe înălțimi, în cazemate temeinic amenajate, dispunând de arme moderne.  După ce au depăşit succesiv, începând cu 18 decembrie 1944, frontiera cehoslovacă, marile unităţi ale armatei române au desfăşurat ample operaţiuni militare împotriva trupelor adverse într-un teren muntos şi împădurit, fragmentat de trei cursuri importante de apă – Hron, Nitra şi Vah -  situate perpendicular pe direcţia de înaintare. Inamicul a beneficiat de condiţiile de teren, dar şi de condiţiile atmosferice (temperaturi foarte scăzute, zăpadă mare, viscole puternice) care favorizau apărarea. Folosind terenul accidentat, germanii au avut posibilitatea să-şi organizeze poziţii de rezistenţă pe munţii Javorina, Metalici Slovaci, Nitra, Fatra Mare, Fatra Mică, Inovec, Tatra Mică, Carpaţii Albi, opunând o rezistenţă înverşunată, cu credinţa că nu există altă soluţie decât victoria sau moartea!

Ioan Tuleu