70 de ani de la sfârșitul măcelului (editorial)

scris de: prof Ioan Tuleu

Al Doilea Război Mondial a fost cel mai mare dezastru pe care l-a cunoscut omenirea, provocat chiar de fiinţele raţionale care populează planeta Pământ. Au trecut, iată, 7o de ani de când armistiţiul semnat în noaptea de 8/9 mai a încheiat marea conflagraţie în Europa şi totuşi urmele lăsate de rănile fizice şi psihice produse au rămas, la fel au supravieţuit într-o anumită măsură şi consecinţele politice. Au pierit în lupte până la 60 de milioane de oameni, iar distrugerile materiale şi culturale au fost incomensurabile. S-u scris mii de cărţi despre război, care a fost întors pe toate feţele, s-au descris evenimentele, s-au făcut analize amănunţite, s-au tras concluzile şi totuşi lumea încă nu cunoaşte totul şi mai ales nu a învăţat destul. Se va mai scrie în continuare pentru că subiectul este inepuizabil.

Nici România nu a putut evita războiul pe care l-a început în tabăra Germaniei şi l-a terminat în tabăra aliată, luptând alături de armata sovietică. Pierderile înregistrate pe frontul de est de către armata română s-au cifrat la 624 de mii 740 de militari, din care aproape 72 de mii de morţi, 243 mii răniţi şi 309 mii dispăruţi şi imense pierderi materiale. Un număr la fel de mare de victime, dacă ne raportăm la durata conflictului şi mărimea efectivelor s-a înregistrat şi în campania de pe frontul de vest, în care s-au înregistrat 169 822 de victime (morţi, răniţi şi dispăruţi).

Populaţia judeţului Arad a cunoscut, şi ea războiul, în direct, în 3 iulie 1944, când Aradul a fost puternic bombardat de aviaţia americană. Dar acel eveniment a fost doar un episod trecător pentru că, iată, la 13 septembrie 1944, după întoarcerea armelor săvârşită la 23 august, armata maghiară atacă graniţa de vest a României şi teritoriul judeţului se transformă în câmp de luptă. Au urmat deplasări masive de populaţie spre est, la adăpostul dealurilor, şi bineînţeles lupte terestre şi aviatice desfăşurate pe o mare suprafaţă, cuprinzând în focul bătăliilor numeroase localităţi. S-a scris foarte mult, mai ales memorialistică, despre luptele „Detaşamentului Păuliş” de la şanţul antitanc, despre luptele de la Prunişor şi Sebiş, de la Şofronea şi Beliu.

În rubrica noastră „D/ale războiului” am reprodus, începând în urmă cu un an, scurte episoade, povestite de participanți, despre atrocitățile, dramele, distrugerile, provocate de oameni semenilor lor în numele unor teorii rasiale sau ideologice sau a subordonării populațiilor și economiilor.

Războiul a mai cunoscut și o cuprindere nemaiîntâlnită în istorie, cuprinzând trei continente, 70 de state, mobilizând resurse uriașe, pierderile materiale ridicându-se la peste 1000 de miliarde de dolari (Valută 1938).

Se spune că „Historia est magistra vitae”, și sperăm că „învățătura” a prins bine și disputele dintre oameni nu se vor mai rezolva prin război, pentru că de data aceasta este pusă în discuție însăși civilizația umană.