Iosif Matula un om, al cărui caracter ar trebui preluat de mulţi aleşi!

În urmă cu peste un an, anunțam public faptul că, încetul cu încetul, doresc să mă retrag din prim-planul scenei politice. Era o decizie luată după o îndelungată chibzuință, împreună cu familia. Motivele, sigur, sunt diverse și ar putea fi explicate, poate cu altă ocazie. Cei care mă cunosc mai bine au înțeles. Fără a intra în detalii, fac parte dintre cei care consideră că vine un moment în care trebuie să spui stop, să nu te crezi de neînlocuit, indiferent la ce nivel ai ajuns.

În ultima perioadă, mult mai des decât altădată, sunt oprit acasă la Chișineu-Criș, pe stradă, de chișeuanii mei, la discuții politice. Inevitabil, a doua sau a treia întrebare, este dacă voi candida la primărie în viitoarele alegeri. Tuturor, le-am răspuns și le răspund, că în mod normal, nu. În toate aceste întâlniri, am văzut pe fețele oamenilor, dar și în cele spuse de ei, o saturație de toate cele politice actuale, dar și o mare dorință de schimbare în politica locală, mai exact în administrația locală. Surpriza și mai mare este să constat acest lucru în spusele unora care gravitează de ani și ani în jurul primăriei. Personal, mi se pare ceva absolut normal, oamenii simt că vine momentul unei schimbări de generații, e clar că doresc acest lucru, ar pune umărul dacă se poate, mai pe față sau mai puțin, pentru a nu supăra încă pe ˝actualii˝. Unii, poate, doar încearcă să-și asigure liniștea în viitor, jucând la două capete și pregătindu-se să cadă în picioare orice s-ar întâmpla.

Cred că este corect din partea mea să îi lămuresc pe toți cei interesați despre poziția mea și să explic ce înseamnă răspunsul pe care îl dau mereu, adică în mod normal nu doresc să mai candidez la Chișineu-Criș.

Sunt absolut convins că actualul primar nu va mai candida la viitoarele alegeri locale și cred că este un lucru normal și înțelept. Nu e nevoie de explicații, e suficient ceea ce știu toți, că în urmă cu aproape 35 de ani era tot primar la Criș și că există o limită în toate. De fapt, în mediile foarte apropiate cabinetului numărul unu local, se vorbește destul de clar despre faptul că nu va mai candida. În această situație, mi se pare la fel de normal să nu mai candidez nici eu. De ce? De peste 15 ani, viața politică în Chișineu s-a polarizat prea accentuat între ˝ai mei˝ și ˝ai lui˝. E momentul pentru o a treia cale, anume să lăsăm locul celor care așteaptă pe nedrept de prea mulți ani să aibă o șansă și să vină cu altceva nou. Există chiar o glumă care circulă prin Criș, pe care am auzit-o de mai multe ori, și îmi permit s-o prezint aici: se zice, pe scurt, că în umbra actualului primar, au crescut tinere talente cu speranțe politice mari; astăzi, aceste tinere speranțe politice se apropie cu pași repezi de vârsta pensionării!

Personal, nu mi-ar fi greu să vin acasă și să concurez pentru primărie, mai ales cu experiența acumulată. Am câștigat prima mea confruntare din anul 2000 cu actualul primar în turul unu cu o diferență de 300 de voturi. Pe mine personal, această victorie sau înfrângere m-a trimis mai departe, în fruntea Consiliului Județean și în Parlamentul European. Dar cum am spus, destul cu aceiași oameni, cu aceleași fețe. E suficient, e vremea altora. Și, repet, este necesară o schimbare de generații, de stil, de conținut.

Știu că în Chișineu-Criș există zeci de tineri și nu numai  care ar putea ocupa cu foarte mult succes funcția de primar. Un întreprinzător privat, un angajat pe o anumită scară ierarhică într-o societate românească sau multinațională străină, un tânăr sau o persoană care a acumulat o anumită experiență în trecut poate, fără probleme, să preia o primărie a unui oraș cu aproape 8000 de locuitori.

Doar că ei așteaptă un semnal clar. Din partea mea îl au: vreau o schimbare de generație, vreau o schimbare de viziune în orașul meu și din partea mea, calea e liberă, curaj și mult succes!