D’ale războiului! Sacrificiu

scris de: prof. Ioan Tuleu

Divizia Waffen SS „Hitler Jugend” a fost trimisă în vara anului 1944 să înfrunte forțele expediționare anglo-americane în Franța. Condițiile erau dificile pentru că lipseau carburanții pentru blindate, munițiile și hrana. Erau înzestrați totuși cu fanatismul dus până la sacrificiul suprem al celor mai tineri soldați din armata germană. Cei mai mulți aveau sub 20 de ani. Într-o situație limită Comandantul diviziei, brigadefuhreer Panzermeyer, a hotărât că subordonații trebuie să înfrunte enormele blindate aliate cu un simplu Panzerfaust. Puștii din Hitler Jugend se agață de fiecare hățiș, de fiecare zid dărâmat. Enormele tancuri Centurion strivesc la grămadă copacii și oamenii. Shermanurile vin în sprijin. Izbucnesc strigăte de pretutindeni: „Nu ne-a mai rămas nici un  tun antitanc”.  Începe un joc cumplit de-a vați ascunselea. Puștani de 18 ani în ținută de camuflaj, deseori cu capul gol, se ridică brusc la câțiva metri de tanc, trag, apoi se aruncă în șanț sau cad loviți mortal. .

Emil Durre era un vârstnic. Avea deja 20 de ani! Reușește să tragă o rachetă, apoi vrea să-și desăvârșească opera și lipește cu mâna o mină de blindajul tancului. Mâna alunecă. Atunci o pune la loc și sare în aer odată cu blindajul.