D`ale Războiului! „Adormiți” de frig

scris de: prof. Ioan Tuleu  

Dumitru Dumbravă era subofițer cu transmisiunile în Batalionul 20 vânători de munte, Brigada 4-a mixtă munte și se afla cu unitatea în Crimeea în acea teribil de friguroasă iarnă  din 1941-1942. Frigul îi afecta deopotrivă și pe români și pe ruși. Printr-un asemenea episod care era să-l coste viața a trecut și subofițerul Dumbravă: „Prin 10 decembrie 1941 o unitate rusească rămasă în spate a atacat șoseaua Simferopol – Feodosia. A fost trimis să o combată Batalionul 20 vânători de munte însoțit de subsemnatul, cu o grupă de transmisiuni. Urmărind această unitate, circa 15-20 kilometri în munți, din șosea până la stația de pompare a apei care fusese distrusă, rușii s-au retras spre această clădire din vârful muntelui, unde o parte au fost luați prizonieri, circa 150, iar alții au fost găsiți morți, stând cu arma între picioare (cam 60 de oameni0. La fel și vânătorii de munte care s-au așezat jos, au rămas acolo morți, așa frig a fost. Când ne-am urcat pe munte, pe la ora 9-10, a venit o ploaie cu gheață, făcându-ne leoarcă, după care a venit o zăpadă și un frig de a înghețat tot ce aveam pe noi. Am dat telefaon la divizie să trimită o mașină, că aveam soldați înghețați. A trebuit să coborâm circa 15 kilometri pe șosea, cântând ca să țin oamenii treji, că în 5-10 minute adormeai și erai gata înghețat. Cu mari greutăți am ajuns, pe la ora 17, la șosea unde ne aștepta mașina. Eu am căzut jos înghețat, fiind aruncat în mașină cu încă doi soldați; mi-am dat seama că dacă dorm nu mă mai trezesc, însă nu puteam vorbi și nici mișca. Ceilalți doi soldați au adormit pentru totdeauna! Au tăiat hainele de pe mine și după una-două ore am început să mișc câte un pic degetele de la mână și mi-am revenit. Toți spuneau să nu dorm.”