Aradul sub bombele americane

scris de; prof. Ioan Tuleu

În trei iulie se împlinesc 70 de ani de când Aradul a suportat cel mai cumplit bombardament din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, soldat cu numeroase victime umane și importante distrugeri materiale.

Războiul era încă departe de meleagurile arădene în acea fierbinte vară a anului 1944. Comunicatele militare, presa, chiar dacă era cenzurată, informațiile primite prin radio, și mai ales relatările celor care s-au înapoiat de pe front, întrețineau însă starea de neliniște a locuitorilor din sate și din municipiu. Înștiințările privind decesul în luptă sau cele care comunicau dispariția unor rude apropiate erau surse de neliniște și nesiguranță, iar viitorul se arăta sumbru.

Oamenii își vedeau totuși de treburile cotidiene. Țăranii aveau mult de lucru, în condițiile în care forța tânără de muncă era pe front, iar animalele de povară și utilajele erau rechiziționate. Salariații din oraș făceau ore suplimentare și în plus se resimțea lipsa unor produse de bază. Numai că, orașul Arad era un punct strategic, inclus pe harta operațiunilor de bombardament ale aviației aliate, care, de când și-a creat baze în sudul Italiei, avea posibilitatea să bombardeze ținte de pe teritoriul României. În Arad exista un mare nod feroviar, o uzină de vagoane, care fabrica înclusiv tunuri, un aeroport, numeroase fabrici și depozite care deserveau necesități militare. Existau, prin urmare, suficiente motive pentru ca orașul să fie bombardat. Cu toate acestea, atacul care s-a produs în ziua de 3 iulie 1944 a fost o mare surpriză pentru locuitorii din orașul de pe Mureș.  

Era într-o zi de luni dimineața când s-a declanșat „Operațiunea Frantic Joe” și, ca urmare, din Italia, de la Fogia, au pornit 55 de bombardiere de tip B 17 și 38 de avioane de vânătoare.  La Arad sirenele au început să sune alarma la orele 11 și 27 de minute. Potrivit martorilor oculari, avioanele au apărut atât de repede pe deasupra orașului, încât majoritatea cetățenilor nu a ajuns la adăpost, unii au fost prinși de bombardament în aer liber, în Pădurice mai ales.

Lungimea suprafeței afectate de bombe a fost, în linie dreaptă, de 2000-2500 m, iar în lățime 1500 m. La bombardament s-au folosit în egală măsură bombe clasice și incendiare.

Atacul a durat cam jumătate de oră și s-a desfășurat în trei valuri. Principalele obiective au fost: Gara, Fabrica de vagoane, fostul sediu al gestapoului din Pădurice, cazarma de roșiori de pe Calea Aurel Vlaicu. În afara acestora au mai fost atinse FITA (Tricoul Roșu), depoul de tramvaie, depozitul firmei Andreny de pe calea 6 Vânători, fabrica de fermentare a tutunului și 184 case au fost distruse total, și 298 avariate, rămânând fără acoperiș 250 familii, adică 1400 persoane.      Bombele explozive, în număr de 200, și cele incendiare în număr de circa 3000, au fost lansate pe circa 375 ha. și au provocat pagube în valoare de 6 miliarde lei (valoarea din 1944).