D`ale Războiulul. Cornul, arma secretă !

scris de> prof. Ioan Tuleu

După cum era planificat, englezii au debarcat în 6 iunie 1944   la est de plaja Sword. Acolo luptau și ostașii locotenent-colonelului Terence Otway. Care s-au remarcat prin îndârjirea cu care au luptat precum reiese și din următorul episod povestit de Cornelyus Ryan:

„Cu un zgomot asurzitor, încărcăturile alungite Bangalore făceau breșe mari în sârma ghimpată. Locotenentul Mike Dowling urla: „Înainte ! Înainte !” Din nou, sunetul cornului de vânătoare străpunse noaptea. Zbierând și trăgând neîncetat, parașutiștii lui Otwai se năpustiră prin sârma ghimpată în fumul gros al exploziilor. Înaintea lor, dincolo de pământul nimănui, presărat cu mine, brăzdat de tranșee și șanțuri de apărare pline de oameni, se ridica bateria. Deodată, rachete roșii pocniră deasupra capetelor parașutiștilor care înaintau și un tir dens de mitraliere, Schmeisere și puști porni să-i întâmpine. Oamenii alergau înainte prin focul ucigător, se aruncau la pământ, se târau, se ridicau din nou și alergau mai departe, se aruncau în pâlniile obuzelor, țâșneau apoi afară și iar înaintau. Minele explodau. Soldatul Mower auzi un vaiet, apoi cineva strigă: „Opriți-vă, oprițivă”! Sunt mine peste tot ! Văzu la dreapta sa un caporal grav rănit, căzut jos care cu gesturi largi gonea oamenii care voiau să se apropie și îl auzi strigând din nou: „Nu vă apropiați de mine, nu vă apropiați” !.

Peste pocnetele împușcăturilor, peste tumultul exploziilor și urletele soldaților, locotenentul Alan Jefferson, care se afla mult înainte, continua să sufle din cornul său de vânătoare. Deodată soldatul Sid Capon auzi o mină explodând și-l văzu pe Jefferson prăbușindu-se. Fugi către el , dar acesta îi strigă. „Înainte, înainte”. Apoi întins la pământ, Jefferson duse cornul la gură și se porni din nou să sufle. Acum nu se mai auzeau decât strigăte și urlete în văpaia grenadelor, în timp ce parașutiștii săreau grămadă în tranșee și luptau corp la corp cu dușmanul. Soldatul Capon, ajuns la una din tranșee,  se întâlni nas în nas cu doi soldați nemți. Unul din ei ridică în grabă deasupra capului o trusă de crucea roșie, semn că se preă. O clipă, Capon nu știu ce să facă. Apoi văzu alți nemți predându-se și pe parașutiști împingându-i în tranșee. Le încredință și prizonierii săi și porni mai departe. (Cornelyus ryan, p. 1510)