D`ale Războiului. Demetrescu de la Maglavit salvează bateria !

scris de: prof. Ioan Tuleu  

În ziua de 15 septembrie ungurii au atacat puternic poziţiile Batalionului 1 din Detaşamentul Păuliş aflate în apropiere de Ghioroc reuşind să captureze o baterie românească de tunuri grele. Contraatacul pentru eliberarea bateriei s-a desfășurat în cooperare cu Compania a 5-a, aflată în rezervă la Barațca, care a fost adusă aproape de linia frontului, la Păuliș, gata de a interveni în caz de necesitate.

Demetrescu Nistor, din  Maglavit, din cauza faptului că avea şapte dioptrii la ochelari,  nu a observat când ungurii au pătruns în poziția bateriei și astfel a fost luat prizonier și silit să-i urmeze înainte, spre liniile românești: „Am primit bucuros să merg și politicos mă și ofer să-i ajut unuia  care ducea două încărcătoare. Mergeau cu grupele pachet prin locurile pe care le cunoșteau. Eram ultimul (imprudența lor). N-am mers mult și la o comandă scurtă ne răspândim în trăgători, facem salturi și înaintăm. În dreapta, o grupă românească. Recunosc pe elevul plotoner Taras. Pst, Pst îi atrag atenția eu dar degeaba, nu sunt observat. Îmi dau seama de ce. Așa cum am înaintat noi, căzusem aproape în spatele grupei noastre care descoperise flancul drept al companiei a 6-a. Iau o hotărâre: Mai bine să moară unul decât o grupă și strig: Domnule plotonier numai eu sunt român, ăștia sunt unguri și dintr-un salt sunt lângă grupa noastră, între două mușuroaie de porumb. Peste mine simt o greutate enermă, aud explozii puternice apoi vaiete și simt ceva cald ce îmi pătrunde pe gât. Ai noștri au zvârlit grenade, peste mine s-au zvârlit doi unguri de teamă. Nu simt durere și încerc să mă ridic. Răstorn un trunchi despicat, mă sprijin de-o mână rece și mă ridic. Ungurii din spatele meu erau morți iar eu scăpasem ca prin minune. În iureșul acela au murit 7 unguri și am luat 22 de prizonieri, pentru că cealaltă grupă maghiară s-a predat”.