Monica Macovei faţă în faţă cu preşedinţia (editorial)

scris de: prof. Ioan Tuleu

Candidatul independent la preşedinţia României, Monica Macovei, a stat duminică faţă în faţă cu ziariştii din Arad pentru a informa alegătorii arădeni cu privire la proiectul de ţară pe care îl va promova dacă va ajunge în cea mai înaltă funcţie în stat. Din păcate nu am aflat prea multe în plus faţă de ceea ce ştiam deja, ne-am dat seama însă, privind-o şi ascultând-o de aproape, ce fel de om este de fapt Monica Macovei. Dincolo de ideile expuse cu mult aplomb şi hotărâre ni s-a părut a fi o femeie delicată, temătoare, chiar vulnerabilă la opiniile adverse. Încerca să-şi mascheze fragilitatea impunând o disciplină a discuţiilor deloc favorabilă unei receptări corecte a mesajului, evitând în acelaşi timp întrebările incomode. Nu ne-am închipuit-o de loc, spre exemplu, stând de vorbă faţă în faţă cu Vladimir Putin !

Iar mesajul transmis a fost acelaşi, lupta anticorupţie, pe care îl ştim cu toţii şi pe care îl stăpâneşte foarte bine, fiind de altfel foarte greu de contrazis. Din întrebările puse am aflat însă că militează pentru independenţa energetică, mai ales prin construirea de centrale atomice, cum ar fi continuarea grupurilor 3 şi 4 de la Cernavodă, “dar nu cu chinezii, pentru că noi mergem spre vest nu spre est”. Am informat-o noi că nu demult concernul occidental din care au făcut parte francezii, italienii, cehii s-a retras din proiectul românesc, care îşi caută investitorii de mult prea mult timp. Iar despre exploatarea gazelor de şist a evitat să se pronunţe tranşant.

Nici calitatea de arbitru, pe care a declarat o va adopta odată ce va ajunge preşedinte, nu a reieşit din alocuţiunea doamnei Monica Macovei. De exemplu, expresia cea mai des folosită a fost “voi cere”. Adică va cere guvernului, parlamentului să adopte hotărârile respectiv să voteze legile pe care le crede necesare şi le are trecute în proiectul de ţară. În privinţa aceasta trebuie să recunoaştem că este în perfectă consonanţă cu mentorul ei, Traian Băsescu, care la fel elabora la Cotroceni planuri pentru reformarea României, dar care au rămas literă moartă în condiţiile în care nu au fost negociate cu Guvernul şi Parlamentul. La întrebarea adresată de noi privind modul în care va arbitra în cazul unor posibile conflicte de muncă între salariaţi şi patronat, doamna Macovei ne-a răspuns printr-o pledoarie în favoarea antreprenorilor, care trebuie să obţină facilităţi în scopul continuării investiţiilor şi maximizării profitului, ei urmând să se ocupe şi de proprii salariaţi, “pentru că ştiu ei cum s-o facă”. La fel ca şi preşedintele încă în funcţiune, a pledat pentru reducerea numărului de salariaţi de la stat care consumă prea mult din bugetul consolidat. Nu ni s-a spus însă cum se va implimenta această măsură despre care se vorbeşte de ani buni.

Din nou imperativul “trebuie” a fost folosit şi atunci când s-a solicitat părerea în legătură cu redevenţele care de la 1 ianuarie vor fi stabilite pentru companiile care exploatează resursele subsolului. Adică, trebuie să crească, deşi noi ştim bine că redevenţele nu le impune guvernul ci le negociază cu cei interesaţi în funcţie de mai mulţi parametri economici.

Concluzionând, spunem că la justiţie doamna Macovei este tare dar problematica economică îi scapă “printre degete”, iar despre politica externă şi de apărare, atribuţiile principale ale preşedintelui, s-a vorbit foarte puţin, doar tangenţial. A pledat pentru decenţă şi măsură în retorica de campanie, numindu-l în acelaşi timp pe primul ministru Victor Ponta ”şeful grupării de crimă organizată” !