PSD îi cere lui Iohannis să spună câţi bani a câştigat din adopţii

Iohannis trebuie să explice informațiile care demonstrează că a făcut parte din rețelele adopțiilor de copii. Scandalul traficului de copii din anii 90 reprezintă o pată rușinoasă pe obrazul României. Țara noastră nu poate fi condusă de cineva care a participat la aceste afaceri cu copii.

Domnul Iohannis a admis că a fost implicat în acest caz și a avut cunoștință de traficul de copii. Iohannis a admis că a fost șoferul familiilor care cumpărau copii din România. Iohannis nu a explicat cât a câștigat din aceste afaceri și dacă acești bani au fost folosiți pentru achiziționarea caselor domniei sale.

 „Dl. Iohannis spune că, personal, a fost şofer, iar soţia domniei sale a făcut doar traduceri, dar asta nu exclude fondul problemei: faptul că a cunoscut fenomenul, faptul că a fost în proximitatea unor copii în nevoie şi faptul că a închis ochii şi a mers mai departe după ce misiunea de şofer / traducător a fost îndeplinită. Dacă tot a cunoscut, din postura activităţii de şofer / traducător pentru familiile venite în România pentru adopţii, cazuri de copii aflaţi într-o stare precară, de ce nu a acţionat într-un sens care să fi făcut astăzi subiectul respectiv unul stins? Domnul Iohannis trebuie să spună ce s-a întâmplat de fapt în 1990 cu cei trei copii ai familiei Iliuţ şi poate va spune şi în ce a constat remuneraţia domniei sale pentru serviciile sale! Din CV-ul său de posibil preşedinte al României ar fi păcat să lipsească această calificare, şofer al familiilor de străini venite în România după copii de adoptat” a spus Florin Tripa, secretarul executiv al PSD Arad.

Informaţie suplimentară:

CAZUL ILIUȚ

11 iunie 1990  – Elena Iliuţ, mamă a trei copii, este ucisă de soţul său care apoi s-a sinucis.

Iunie 1990 – la 3 zile după tragedie, după ce soţii Iliuţ au fost îngropaţi, Carmen și Klaus Johannis, împreună cu o familie de canadieni, Lelande Alain Roger și Lelande Arlens Dianne, s-au prezentat la poarta Mioarei Iliuț, mătușa celor trei copii.

Iunie-august 1990 – Conform relatărilor Mariei Iliuţ, bunica celor trei copii, aceasta a cedat și și-a dat consimțământul pentru adopție, în contextul în care dl. Klaus Iohannis a făcut presiuni la adresa ei în vederea obţinerii acestui consimţământ.

8 august 1990 – Fam. Lelande, domiciliați în Canada, solicită ca prin hotărâre judecătorească să fie admisă cererea privind înfierea cu efecte depline a minorilor. Din sentinţa judecătorească rezultă că această familie a mai adoptat, pe lângă cei trei fraţi ai Fam. Iliuţ, un o fetiţă de 4 luni – Scultelnicu Anda Maria din Sibiu.

14 august 1990 – este data sentința definitivă pentru adopție.

1992 – soţii Iohannis şi-au cumpărat, în anul 1992, o casă pe strada Bâlea din Sibiu, la numărul 29. Au plătit fostului proprietar suma de 75.000 mărci germane.

Anul 1997 – ziaristul Dan Tapalagă scria în „Ziua de Ardeal” despre implicarea cuplului de profesori Iohannis în adopţii de copii din comuna Răşinari, judeţul Sibiu, pentru cetăţeni canadieni şi era emisă ipoteza că aceşti copii au devenit „piese de schimb” în bănci de organe.

Anul 2000 – Klaus Iohannnis a recunoscut, într-o conferinţă de presă realizată în campania electorală pentru primul mandat de primar al Sibiului, că a primit cadouri de la familia canadiană şi că familia de canadieni s-a cazat la el acasă.

Anul 2000 – fam. Iliuț a sesizat Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din cadrul Camerei Deputaților.

Anul 2004 – in acest an a fost audiata Iliut Maria, bunica celor trei frati adoptati. Solicitat de comisia respectiva sa se prezinte la audiere, Klaus Iohannis a refuzat.

Iulie 2013 – Bunica Maria Iliuţ a decedat. Mioara Iliuţ, mătuşa copiilor, continuă lupta.

Scandalurile legate de traficul internaţional de copii de la începutul anilor 90 reprezintă o pată ruşinoasă pe obrazul României contemporane.