D`ale Războiului. Varşovia – oraşul fantomă!

scris de: prof. Ioan Tuleu

O tânără femeie, Ludwica Z, agent dublu, care lucrase pentru Armata Naţională Poloneză a intrat în Varşovia împreună cu NKVD în prima zi după eliberarea capitalei: „Am fost printre primii care au intrat în prima sau în a doua zi, înainte ca populaţiei civile să i se permită să traverseze podul pe pontoane. Am trecut peste pod împreună cu oficialităţi sovietice şi diverşi alţii. S-ar putea să fi fost chiar prima. Ştiam că trebuie să primesc mai întâi permisiunea de a o face, aşa că m-am alăturat „colegilor” mei de la NKVD. Au mers toţi conducătorii – colonelul Shkurin, colonelul Petrov şi încă doi de la altă unitate. Alaiul era lung, dar nu includea nici măcar un singur polonez.

Podul care era construit pe pontoane, s-a legănat în timp ce am trecut peste el. În faţa mea se desfăşurau cele mai înspăimântătoare imagini. Se părea că venise sfârşitul lumii. Imaginea distrugerii începea de pe strada Diamant, pe unde a trebuit să ne croim drum prin mormanul de moloz. Uneori a trebuit să ne căţărăm pe movilele înalte ce ajungeau până la primul etaj al clădirilor şi apoi să coborâm cum putem. Am văzut şi figura lui Hristos, zăcând acolo, în spatele unei cruci răsturnate, ca şi cum căzuse din nou din cauza greutăţii sale.

Mirosul de fum şi praful înecăcios pluteau în aer, amestecându-se cu duhoarea cadavrelor….Nu se vedea nimeni înafara celor care rămăseseră în oraş (după insurecţie) şi care acum ieşeau din ascunzători clătinându-se. M-am mişcat ca un robot înspre strada Skolimowska, până când m-am rătăcit printre ruine. M-am întâlnit cu cineva care mi-a spus că toţi cei din casa din apropiere fuseseră împuşcaţi…nu am plâns; am rămas doar locului fără să pot scoate un cuvânt. S-a întunecat curând şi mi-am dat seama că nu avea nici un rost să caut ceva. Nu avea nici un rost să-i întreb câte ceva pe cei câţiva oameni care treceau pe lângă mine cu boceluţe în spinare: erau lipsiţi de reacţie”.

(Norman Davies, p. 604)