D`ale Războiului. Nu deranjaţi inamicul, este în pauza de masă !

scris de prof. Ioan Tuleu

Oricât de mari ar fi fost confruntările armate, şi oricât de mare era adversitatea între inamici,  pe câmpul de luptă se stabileau uneori, în mod tacit şi înţelegeri care ţineau de un minim de confort, de un minim umanism. De o astfel de înţelegere a luat cunoştinţă mareşalul  Antonescu aflat în vizită pe frontul din Moldova în vara anului 1944 şi pe care a povestit-o general de corp Radu Niculescu Cociu, comandant al Diviziei 1 Gardă, care a îndrăznit a-l aduce pe mareşal până în linia întâi, faţă în faţă cu poziţiile ruseşti. „Ofiţerii care-l însoţeau, în special şeful său de cabinet , îmi spun că fac o imprudenţă dacă îl duc în linia întâi şi că voi răspunde dacă se va întâmpla ceva rău. Eu le-am răspuns că fac acest lucru pentru ca mareşalul să-şi dea seama de organizarea defensivă a poziţiei, de ce lucrări a necesitat, în plus să vadă şi poziţia ocupată de inamic: „Voi nu-l duceţi decât la bucătării de unde nu vede nimic”.

Cu acestea zise, pornim prin şanţuri, până la linia I de trăgători. În acest drum a luat contact cu ofiţerii români punându-le diferite întrebări, cu ofiţerii germani de artilerie care au lăudat armata română, de la care au împrumutat sistemul de calcul practic şi eficace. Ajunşi până în linia I, poziţia noastră domina poziţia sovieticilor cu circa 10 metri. Mareşalul cerând un binoclu examinează poziţia inamică ce se găsea la numai 100 de metri. La un moment dat a început să numere soldaţii, cam o grupă de puşcaşi şi care erau la masă mâncând. Mareşalul mă întrebă: De ce nu trag în ei ? Eu îi răspund: „Domnule mareşal este o înţelegere tacită să ne respectăm masa reciproc şi noi suntem în defensivă, nu este cazul să-i provocâm la o acţiune pe care noi nu o dorim . Dacă vor ataca ne vom apăra”. Cu această motivare, masreşalul a tăcut şi a pornit prin şanţuri înapoi pe unde venisem.