D`ale Războiului. Trădarea locotenentului!

scris de: prof. Ioan Tuleu

Războiul, chiar de apărare, nu este doar o manifestare a eroismului şi vitejiei, ci, dimpotrivă, aceste două calităţi coexistă cu cu laşitatea şi trădarea, împreună dând adevărata dimensiune a realităţilor de pe câmpul de luptă. Este adevărat că rar sunt pomenite actele de trădare şi laşitate, pentru a nu afecta moralul luptătorilor sau pentru a nu influenţa asupra imaginii de ansamblu a naţiunii. Şi totuşi sunt mărturii care vin să înlăture vălul asupra situaţiilor neplăcute în care soldaţii români, spre exemplu, au pactizat cu inamicul şi un astfel de exemplu ne aduce col (R) Nicolae Bălteanu, pe front maior, comandantul Batalionului 3 în Regimentul 10 Vânători aflat pe frontul din Moldova din vara lui 1944. Evenimentul povestit s-a petrecut în ziua de 23 iulie când compania 9 a batalionului a afectuat un atac asupra poziţiilor inamice reuşind să captureze prin lupte grele cu grenade traşeele şi punctele de observare înaintate ale sovieticilor. Compania a luat 6 prizonieri, între care ofiţer superior. Elementele inamice surprinse de atacul impetuos al românilor au luat-o la fugă dar după un timp s-au regrupat şi cu forţe proaspete au pornit la contraatac. Acesta este momentul surprins de maiorul Bălteanu, comandantul batalionului: „S-au observat infiltrări numeroase, prin stânga plutonului 2 al sublocotenentului Scutaru, căutând să-l separe de plutonul 1 al locotenentului Mihăilescu. Acesta din urmă înfricoşat, a uitat de jurământul ostăşesc, împreună cu cei trei agenţi ai săi aflaţi în jur. De la postul de observaţie înaintat unde mă găseam, am observat clar, cu stupoare, cum toţi patru s-au ridicat în picioare, cu mâinile sus, decum s-au apropiat de ei trei pistolari sovietici care i-au înconjurat şi i-au escortat până în lunca Nistrului şi apoi peste apă. Am privit ca la film cu toţi cei care se găseau la postul de observaţie fără a putea interveni într-un fel oarecare”.