Pe ei și pe mama lor! (editorial)

 de Cristian Țițca

  Am urmărit cu mare atenție atitudinea Parlamentului în cazul celui de-al doilea vot oferit imunității lui Șova. Am fost dezgustat, îngrețoșat și revoltat. Cazul Șova este hârtia cu turnesol a clasei politice române, testul care ne arată cât de mult permite această castă de neobrăzați poporului să facă ordine în propria ogradă. Am văzut cu toții că nu se poate face curățenie morală, atâta vreme cât mizeria se află la conducere. Cu toate acestea eu cred în continuare în lupta anti-corupție din România și sunt convins că vom câștiga acest război în cele din urmă. Da, vor exista victime, chiar și colaterale, dar nu avem altă șansă. În orice alt univers alternativ suntem sortiți pieirii.

  În timp ce urmăream voturile aleșilor, mi-am adus aminte de o întrebare ridicată de Victoria Neuland, asistentul secretarului de stat al Statelor Unite pe relația cu Europa și Asia, la întâlnirea cu reprezentanții societății civile române din urmă cu aproximativ doi ani: „De ce nu iese lumea în stradă pentru protejarea statului de drept? De ce nu există mitinguri de protest împotriva celor care împiedică mersul Justiției?”.

  Poate că unii s-ar încumenta să explice lipsa noastră de atitudine civică apelând la clișee istorice: cultură balcanică, mentalitate de marginali, atitudine de slugă sau popor de hoți. Alții vor ridica degetul în aer în semn de înțelepciune și ne vor explica cu superioritate mistic-ortodoxă că facem parte dintr-o lume creștină estică, unde păcatul este iertat încă înainte de a fi înfăptuit. Căci (…nu-i așa?) Mântuitorul a murit pe cruce pentru a ne ierta pe noi, muritorii de dinainte, de acum și din vremurile ce au să vină, de toate păcatele, cele cu voie și cele fără de voie.

  Habar nu am de unde vine această lentoare în reacții a poporului nostru. Nu i-am prea văzut pe români ieșind numeros în stradă nici măcar pentru drepturile elementare. De la Revoluție încoace România nu a avut prea multe manifestări publice de indignare. Tind să cred că ne aflăm încă în procesul de învățare al democrației iar generațile mai bătrâne nu au exercițiul ieșitului în stradă pentru fleacuri precum corupția. Speranța și salvarea noastră stă în noua generație, iar semnalele sunt bune. Dar, din păcate, noua generație nu poate protesta acum, deoarece e vară, e cald, apa mării e numai bună de înot iar ultravioletele se lipesc de piele precum marca de scrisoare.

  Vedem astfel motivul pentru care această majoritate parlamentară ticăloasă a început exact acum asaltul împotriva Justiției și a bunului simț. Săptămâna viitoare așteptăm în Parlament peste 20 de propuneri de modificare a Codului Penal. Vă puteți imagina faptul că unui parlamentar român i-a trecut prin minte să propună un amendament prin care se interzice orice descindere, percheziție sau reținere în cursul nopții, pentru a nu speria copiii descinșilor, percheziționaților și reținuților din patria păcii?! Atâta grijă față de copii mi-a fost dat rar să văd! Să nu mai punem la socoteală pensile nesimțite pe care singuri le-au votat pentru ei înșiși.

 În tot acest peisaj pre-apocaliptic, presa noastră turuie într-una despre Rarinca. Persoana respectivă a fost declarată nevinovată după ce șase instanțe de judecată, ca șase cai frumoși, au decis cercetarea acesteia în stare de arest. Iată dovada! – urlă într-un glas cristoii, gâzii și ciuvicii… E clar ca bună ziua că lupta anti-corupție a eșuat iar pușcăriile sunt umplute de DNA cu patrioți nevinovați, vegetarieni, ecologiști, familiști și intelectuali, toate la un loc – ne explică pe micile ecrane toată buruiana cea vestită a presei românești.

  Niciunde în lume nu veți găsi justiție perfectă. Doar de la începutul anului și până acum în Statele Unite au fost achitați doi condamnați la moarte din cauza unor erori judiciare. Da! Există erori judiciare și în cele mai performante sisteme de justiție din lume. Au fost, sunt și vor mai fi. Dar abătând discuția asupra excepției, tindem să ignorăm regula. Infractorii sunt arestați. Mulți dintre ei sunt și cercetați în stare de arest. Asta e viața, când furi miere din stup, trebuie să te aștepți să fi înțepat de albine!

  De aceea spun că trăim vremuri de cotitură. Timpuri în care dacă nu virăm cum trebuie, sărim de pe drum și ajungem în prăpastie. Avem un președinte plecat în inspecții și o presă fomistă. Nu în clasa politică stă protejarea luptei împotriva corupției. Nici în UE, nici în NATO nici în ambasadele străine. Trebuie, sub o formă sau alta, să le aducem aminte celor pe care i-am ales ce dorim de la ei. Și dacă nu putem să îi readucem cu picioarele pe pământ, atunci e musai să îi aducem cu capul pe caldarâm! Pentru că altfel nu se mai poate.