MĂRTURII DIN TINDA MĂCEANĂ CU FAINOŞAG şi MULĂTEAG

Am fost acasă la Festivalul părădăicilor! Se spune că, în viaţă, contează “Cei şapte ani”petrecuţi şi poate nu întâmplător această a şaptea ediţie a dus mulţi arădeni şi nu numai la Castel, care au lăsat “Produs de Cluj “şi au ales să cuştulească “Produs de Macea”!

Cât oi trăi nu voi uita că am plecat desculţă din sat, am lăsat târnaţul şi tinda şi am învăţat  la oraş să nu fac de ocară neamul ,meu de păcurari, “din tată-n fiu” cum îi zâs-a locului!

Voie bună la Castel! Din fereşti îmi zâmbea “Amintirea” celor zece ani unde am păstorit ca dăscăliţă!

Peste treizeci de standuri, cu de toate, părădăici, piparcă, plăcintă, răchie, brânză, produse de casă, de pescărie, pită cu clop, zamă ghi părădaică, miere de albine ,  lebeniţă răcită în fântâna cu vighire produse naturale  ş.a. au făcut deliciul spectatorilor!

Peste tot, muzica răsuna ca un clopot! Poate nu întâmplător, Castelul se regăseşte între cele TREI BISERICI ! Ortodoxă, Baptistă, Catolică! Trinitatea…

Pentru prima oară, am păşit în TINDA MĂCEANĂ! O prezenţă inedită! Doi vecini din Cutoş, un cartier din apropiere, s-au ortăcit şi au avut un stand ..aparte! Este vorba despre scriitorul în grai, în civilie, vameş, Ioan Alexandru Ardelean a lui Crumpa, cu nume de scenă, Baci Ghiuri a lui Hămfău-Găzdoi şi găzdoaia, rapsod local, Elena Stoian cu porecla Ciocăneaua!

Se stătea în prag , la rând să se chipuiască cu gazdele !

O măceană, o prietenă din copilărie, Icuţa lu Vezanu, Floarea Curtuţiu îmi zice cu o taină nebănuită – “Tolvai, Floare, dacă ştiam şi io vă dădeam ceva din casă”!

În sfârşit, povestea mea e una, cu fir roşu de ..părădaică! În tindă măceană dar şi la alte standuri am admirat părădăici cu nume şoade dar gust delicios-Prinţul negru-Black Prince, Cherry, Inimă de ..bou..Negre de Crimeea! Părădăici în formă de gogoşar, piparcă de culoare vinetei, părădăici ca prunele botoşele , mov, cât nucile! “Unde oare aş găsi părădaică din vemea copilăriei mele?” am întrebat-o pe Nana Măricuţa! “Noa bene! Aştea-s faină dar nu-s bune de fert în iehi cu ţelofan şi saliţir! Nu-s ghi zamă ghi părădaică da îs  mândreaţă!”îmi zice o altă nănuţă care avea un minunat stand!

Şi uite -aşa , nu mă săturai să mă găştesc şi să mă ocoşesc cu gazdele mele! Că doar nu îi greu să fii gosc în satul tău!

Am păşit pă ţoale de zdrenţe , mai bine decât să mi se fluture pămucă..pardon ..vată pe băţ şi păpuşi gonflabile ..

Am hodinit pe laviţa cu gurgoi şi am văzut în lădoi câteva produse vechi -cum ar fi-vârtelniţă, război de ţesut, cizme negre cu tureac, chipuri vechi, icoane , lipidee -”peretari” cum cerea să i se vândă un turist…

Furca, fuiorul, lingura de învărtit în cădlan, ţoale, măsăriţe, cusături vechi  şi de perete dar şi de folosit , la îndemână cu înscrisuri specifice “Gâsculiţă ga ga ga lasă-mă în casa ta”, jilău au făcut deliciul trecătorilor! Care au fost ..monitorizaţi de un grup , de voluntari, din Italia, Spania, Portugalia , care împărţeau şi lipeau pe piept o bulinuţă ,că semn că se numărau cei dornici de o zi de vis dedicată unui produs casnic, pe cât de banal-părădaica!  pe atât de gustos , care însoţea , la câmp, ţăranul, cu şoanca, apa rece din ol şi clisa friptă!.Cea mai iubită ..părădaica a fost primarul, Ioan Mercea ,care a ales să fie în ..trend ..şi a îmbrăcat un tricou roşu!

A fost gosc, şi Bace Toghiere, un Brand Crişana! Tare aş fi vrută să întreb trecători, câţi ştiu de acest Brand Naţional! Scriitor în grai fonetic, scriitor în limbaj cult, compozitor şi textier! Iată atribute care ne încumetă să nu ne pară rău c-am văndrocit la Macea alături de cei care îşi sărbătoresc un produs care le asigură de zeci de  ani subsistenţa!

Şi apu n-am gătat de povestit! Costum local, izmene în doi laţi, jlarfe, clop negru , zobon şi tricolori purta bacea nost.. fain ficior ..fost Ghiuri!

Ciocăneaua, Lenuţa, avea o ceapţă în păr de parcă îi înflorea zâmbetul ! Haine de stat, de mătase, zagie cu fodre, patru rânduri de poale , cu loză şi rişelite dar şi spătăi cusut cu motive florale!

Cei care vizionau TINDA erau goştiţi cu plăcintă coardă şi pită cu unsoare şi piparcă râjinită usturoaie , lebeniţă răcită şi apă rece din olcuţe! Pe dosoaie brodate şi apretate, aşa cum stă bine unor găzdoi!

Un moment fericit s-a consumat tot în tindă! Un vechi animator cultural, IOAN CHIŞEUAN şi-a lansat un CD cu un titlu inspirat din întreaga carieră-Jocuri din Câmpia Aradului culese de la talentaţi muzicanţi.Ciotea, Marin ţâganu, Lişcu, Pişti, Trucu ş.a acompaniaţi de formaţia Rapsodia.

Festivalul s-a bucurat şi de o ..mascotă local-.marinărească, un localnic, de-a lu Mauru, care de fală, şi-a făcut o salbă din produse locale pe care ..o juca după muzică! O piparcă ghioabă , care,de fapt , era părădaică mi-a dat voi să îi sărut culoarea! Mov! Apoi am ţucat brâncuţele celor care mi-au făcut o bucurie! Tinda măceană! Faină rânduială!

Astfel am ..mas ..la un POPAS ACAS! Nu am uitat să aprind şi nişte chietruţe de la toltiş, să nu mă zăuite neamul meu măcean! Ştiu cum toată localitatea vibra ! Şi presa toată se bucura!

Acest reportaj l-am trăit! Nu este un foileton! Dar se vrea o pledoarie pentru Autenticul local!

Aş vrea să se mai audă de aceşti inimoşi localnici! Şi de Ansamblul Edera şi de mentorul lor, Eugenia Deac!

Noi? Suntem “corturari” !Noi cântăm, jucăm, nu manelizăm!

Am tămâiat casa de la bloc cu un fir de busuioc adus de la Macea!

Am avut din nou pentru o zi “Păşuş” de Macea! Dar cine mă aude , oare!

Felicitări! Proprietari de bun gust!

Pe la tinda măceană şi nu numai, pe Aleea Poeţilor Ardeleni de lângă Teiul eminescian, s-au preumblat, ca ş “grofiţele” de altădată, Claudia Boghicevici, părintele Budeanu, Iustin Cionca, Horia Truţă, primarul Ioan Mercea , Sorin  Victor Roman,  Constantin Traian Igaş,  ş.a

-Şi totuşi cum rămâne!

– Cu ce m-am ales din viaţă!

Imaginile sunt grăitoare!!

Florica RANTA CÂNDEA – Fiică a satului, Descendenta din proza scriitorului C. Marandiuc