D`ale Războiului: Anihilarea tancului!

scris de prof. Ioan Tuleu: În dimineața de 19 noiembrie, la Cotul Donului, asupra dispozitivului Armatei 3 române a început o puternică ofensivă sovietică.

Sublocotenentul Ioan Bogdan, comandant de baterie de tragere în Regimentul 16 artilerie (Divizia 6 Infanterie) se afla la postul său în spatele primei linii în sprijinul Regimentului 27 Infanterie. Sovieticii atacau cu tancuri însoțite de infanterie care au trecut repede peste tranșeele din prima linie. Ajungând până la bateria locotenentului Bogdan „tancurile care atacau poziția noastră au trecut cu ușurință de prima linie de apărare, având în față un impunător T 34, care avea pe el, ca și celelalte, multe lăzi cu muniție. Când tancul T 34 s-a apropiat de Bateria 2, tunurile (calibru 75 mm) au declanșat tragerea, tancul a fost lovit în plin de câteva lovituri, dar blindajul său a rezistat și nu a putut fi scos din funcțiune. De remarcat faptul că bateria nu avea proiectile perforante, tragerea executându-se cu proiectile explozive. Rezultatul a fost că, toate cele patru tunuri au fost strivite sub șenilele tancului, care după această ispravă s-a îndreptat către poziția mea (aveam în înzestrare obuziere calibru 100 mm).

În timp ce tancul T 34 era în curs de distrugere sub șenile a tunurilor bateriei 2, cu desantul coborât de pe el, celelalte patru tancuri mai mici se mențineau undeva mai în urmă, protejate de unghiurile moarte create de denivelările terenului. Am ordonat ochitorului obuzierului meu să vizeze la baza turelei, și când tancul s-a îndepărtat vreo 150 de metri de Bateria 2 am ordonat foc. Fiind însă nemulțumit de efectul obținut, am executat eu ochirea la al doilea proiectil. Acesta a lovit turela chiar la bază, proiectilul nu a mai ricoșat, ci s-a sfărâmat de blindaj, iar conținutul exploziv s-a împrăștiat și s-a lipit pe suprafața tancului, astfel că atunci când focosul cu întârziere a produs aprinderea, explozivul s-a aprins, cuprinzând în flăcări și lăzile cu muniții de pe tanc. Cei din tanc, speriați de incendiu, au virat imediat la stânga, încercând să iasă din bătaia obuzierului. Nu le-am dat răgaz să se îndepărteze, căci al treilea proiectil l-am trimis în roata motrice a șenilei din dreapta, care a fost distrusă. Tancul s-a mai rotit pe loc o dată și apoi a fost părăsit de echipaj care, împreună cu celelalte tancuri, s-a retras spre nord folosind unghiurile moarte ale terenului”. (Armata română în vâltoarea războiului – 1941-1945, p. 136)