D`ale Războiului. Miracolul supraviețuirii!

scris de prof. Ioan Tuleu

Supraviețuirea pe front ținea uneori de miracol, și un astfel de caz povestește în cartea lui de memorii Radu Mărculescu, pe frontul de la Cotul Donului locotenent de artilerie: „Dom`le locotenent, veniți să vedeți o minune ”. În mijlocul lor (a soldaților n.n.) se găsea un tânăr infanterist, bălai, cu ochi de cicoare, ce mă privea cu gura căscată și cu un aer de beatitudine. „L-a lovit un glonț în gură, lângă omușor și a ieșit afară prin ceafă”, explică Ivan . Îl examinai. Într-adevăr , în ceafă, lângă coloana vertebrală, o rană abia închisă arăta locul pe unde ieșise glonțul. Prin semne ne răspundea la întrebări. Glonțul l-a găsit cu gura deschisă, căci dinții îi erau neatinși, nu putea înghiți nimic și în trei zile de marș continuu nu a mâncat și nu a băut nimic. Într-adevăr ceea ce am văzut era de natura miracolului: mai întâi glonțul care trecuse pe lângă atâția centri vitali fără să atingă vreunul, apoi rana care nu se cangrenase, ca să nu mai vorbim de marșul de trei zile, nemâncat, nebăut și nedormit. Atunci am avut prima revelație a uriașelor puteri ce sălășluiesc latent într-un om și care ies la iveală numai în situații limită, când o puternică voință de a trăi le mobilizează. „Măi băieți, dacă Dumnezeu l-a adus până la noi e ca și noi să-l ducem mai departe până la capătul calvarului. Să-l ajutăm și să ne ajute și pe noi Dumnezeu”. Până la urmă mărșăluind întro coloană de prizonieri de război, ajutat de colegi, el a supraviețuit. (Radu Mărculescu, p. 68)