D`ale Războiului. Adevărul despre Zoia Kosmodemianskaia

scris de prof. Ioan Tuleu

Una dintre eroinele mult mediatizate de presa sovietică, de cinefili și romancieri a fost Zoia Kosmodemianskaia în așa fel încât mitul tinde să acopere realitatea. Rodric Braithweite a refăcut adevărul celor întâmplate în cartea sa „Moscova 1941”: „Pe 21 noiembrie 1941 câteva grupe din unitatea nr. 9903 au revenit dincolo de linia frontului, având ordin să incendieze 10 sate. Zoia era în grup cu Boris Krainov și Vasile Klobkov. Ținta lor era satul Petrișcevo, aflat la aproximativ 80 km depărtare, spre Mojaisk. Zoia trebuia să incendieze clădiri de la capătul sudic al satului, Klubkov la capătul nordic și Krainov în centrul satului.

Amănuntele privind cele întâmplate au rămas neclarificate. Krainov a reușit să execute misiunea și a plecat spre locul de întâlnire prestabilit. Zoia a incendiat țintele ei, care cuprindeau trei case și un grajd: au fost omorâți 80 cai și distruse numeroase echipamente. Însă, în timp ce se îndrepta spre pădure, a fost reținută de o patrulă germană. Klubkov nu a putut să-și îndeplinească misiunea și a fost prins. Era ziua de 28 noiembrie,. Zoia a fost interogată în una din izbele rămase întregi. Ea a negat că ar fi participat la incendieri. Apoi a fost confruntată cu Klubkov, care recunoscuse că făcea parte dintr-un grup de sabotori și îi denunțase pe Zoia și pe Krainov. Zoia a fost dezbrăcată și bătută atât de brutal, încât, de dezgust, doi soldați germani au părăsit încăperea. Mai târziu, în cursul nopții, Solina și Smirnova, două femei din sat ale căror case fuseseră incendiate au venit să se răzbune. Una dintre ele a aruncat un lighean de apă de spălat vasele peste Zoia.

A doua zi dimineață, Zoia a fost dusă în centrul satului, unde se ridicase o spânzurătoare. Germanii i-au prins de gât o tăbliță pe care scria „piromană”, în rusă și germană. Aproximativ 100 de soldați germani au venit să asiste la execuție și să fotografieze scena. Sătenilor li s-a dat ordin să asiste, dar unii au reușit să se ascundă. Martorii au declarat ulterior că, înainte de a muri, Zoia le-a spus germanilor că ar face mai bine să se predea, cât mai aveau posibilitatea: „Nu ne puteți spânzura pe toți”. Cadavrul ei a fost lăsat în ștreang vreme de șase săptămâni, apoi a fost îngropat la ordinul germanilor în retragere, cu puțin timp înainte de 12 ianuarie, când satul a fost eliberat”.

Mai târziu Vasile Klubkov a fost dovedit de NKVD ca spion pentru nemți și a fost împușcat în aprilie 1942. Solina și Smirnova au fost împușcate la sfârșitul anului. (Rodric Braithwaite, p. 420)