D`ale Războiului. Moartea țiganilor!

scris de; prof. Ioan Tuleu

Țiganii deportați în Transnistria au avut parte de un tratament îngrozitor din partea autorităților române de acolo. Un agent de poliție declara în 5 decembrie 1942: „Atâta timp cât au stat în barăci la Alexandrudar, romii au trăit într-o mizerie de nedescris. Nu li se dădea mâncare suficientă; doar 400 de grame de pâine pentru cei apți de muncă și 200 de grame pentru bătrâni și copii. Primeau și puțini cartofi și, doar foarte rar, pește sărat, dar și acesta în cantități mici. Din cauza hranei proaste romii au slăbit atât de mult încât au ajuns scheletici. Mureau pe zi câte 10-15, mai ales în ultimul timp. Erau plini de păduchi Nu li se acorda îngrijire medicală și medicamentele lipseau complet. Nu au îmbrăcăminte și umblă goi, lipsindu-le complet lenjeria de corp și pantofii. Unele femei au părțile de jos neacoperite. Săpun nu li s-a dat de când au sosit și ca atare nu se pot spăla nici pe ei, nici singura cămașă pe care o au.

Vorbind în general situația romilor este groaznică, aproape inimaginabilă. Din cauza mizeriei, mulți dintre ei au devenit niște umbre, aproape sălbatici. Au ajuns în această situație din cauza locuințelor și hranei proaste, precum și a frigului. Datorită înfometării la care sunt supuși, i-au speriat pe ucraineni cu furturile lor. Dacă acasă în România, unii romi furau mereu, o făceau din obicei, acolo în lagăr până și cei cinstiți s-au apucat de furat pentru că erau împinși de foame să facă acest act rușinos. Din cauza tratamentului prost 309 romi au murit anul acesta până la 25 noiembrie. Pe șoseaua dintre Oceakov și Alexandrudar zăceau trupuri de romi. Muriseră de foame și de frig”. (Dennis Deletant, p. 208)