D`ale Războiului. Panica aduce moartea !

scris de: prof. Ioan Tuleu

Panica este extrem de dăunătoare în toate împrejurările, dar mai ales în timp de război când poate provoca adevărate dezastre. Aşa este şi în cazul pe care îl prezentăm în continuare. În 18 aprilie 1944, într-o dimineaţa calmă un convoi de patru nave româneşti a părăsit Sevastopolul, transportând spre Constanţa mai multe mii de soldaţi români în cadrul operaţiunii de evacuare a Crimeei. Dar, la ora 12, 37 nava Alba Iulia a fost atacată de cinci bombardiere sovietice ale căror bombe au atins nava provocându-i o spărtură sub linia de plutire şi avarii la magazia dinaintea comenzii. Deasemenea, păcura dintr-un tanc găurit a început să se împrăştie în mare, iar nava s-a înclinat cu 10 grade la babord. Ceea ce a urmat este astfel descris de către elevul plutonier Petre Bărbuleanu: „Ce-şi puteau închipui oare nişte soldaţi care nu mai fuseseră pe mare când, bombardaţi şi mitraliaţi, vedeau cum la fuge „pământul” de sub picioare? Unii au început să se caţere pe gruiuri, pe catarge, gândind că dacă vaporul se va scufunda, vârfurile catargelor vor rămâne afară şi marea avea acolo poate o mie de metri adâncime. Alţii au vrut să să ajungă mai repede în apă, au încercat să se lase, pe lanţ, prin babord, ţinându-se unul de altul, dar lanţurile se rupeau de la mijloc şi trupurile se prăbuşeau într-o vânzoleală de mantăi verzui. Echipajul a încercat să lase bărci la apă, ce puteau face însă câţiva marinari în vâltoarea ce cuprinsese câteva mii de soldaţi, două bărci au rămas agăţate pe când se lansau şi s-au răsucit, vărsându-şi în apă conţinutul. În câteva minute marea s-a umplut cu peste o mie de de soldaţi, îmbrăcaţi sau goi, cu centuri de salvare sau fără centuri, teferi sau răniţi. Cum însă Alba Iulia plutea în continuare, avioanele au mai venit odată sau de două ori aruncând grenade sau mitraliind”. Mulţi au pierit atunci pentru că au abandonat nava care în cele din urmă a fost reparată şi adusă în portul Constanţa. (De la Stalingrad la Bătălia Moldovei”, Editura Vasile Cârlova, 1997, p. 588)