D`ale Războiului. Cu pantalonii în vine !

La un moment dat plutonul lui Anatoli Cerniaev (toamna lui1941) era trecut în rezervă la circa 10 km în spatele frontului sovietic. Pe tarlaua alăturată se afla un șir de colibe, în care locuiau niște țărănci care culegeau ce mai rămăsese din recolta anului precedent. Soldații săreau pe ele în ziua mare și le posedau unde le prindeau, ori, cei care erau mai rușinoși, le trăgeau spre tufișuri.

În cele mai multe cazuri fetele nu se opuneau prea mult. Însă uneori lucrurile scăpau de sub control. Un sublocotenent a scos cu forța o fată dintr-o colibă și s-a repezit asupra ei. Ea s-a opus și a început să strige. O altă fată a sărit în spinarea ofițerului și l-a lovit peste cap, strigând: „Ticălosule. Dă-te jos de pe ea”! „Ce faci ? Oprește-te”, făcându-și cruce tot timpul și cerându-i lui Dumnezeu să îi ierte sufletul păcătos. Locotenentul nu a luat-o în seamă. O a treia fată, strigând și blestemând, a încercat să îl îndepărteze trăgândul de picior. În cele din urmă el a fost salvat de câțiva soldați aflați în trecere și a fugit cu pantalonii în vine. (Rodric, p. 163)