D`ale Războiului. Gerul care mutilează !

scris de: prof. Ioan Tuleu

Comandamentul german credea, atunci când a început războiul împotriva Uniunii Sovietice, în 22 iunie 1941, că până la venirii iernii campania din est se va fi încheiat și, ca urmare, trupele nu au fost echipate pentru iarnă. S-a întâmplat însă că rezistența sovietică a fost mult mai puternică așa că la debutul iernii germanii se aflau la porțile Moscovei fără a mai putea înainta. Un inamic extrem de puternic s-a dovedit a fi gerul, care în iarna 1941/1942 a lovit Rusia cu cele mai scăzute temperaturi din ultima sută de ani în !

Consecințele lipsei de haine pe timp de iarnă pentru armata germană erau adesea oribile. Jurnalistul italian Curzio Malaparte povestea în romanul său „Kaput”, că fusese prezent la cafeneaua Europeiski din Varșovia și văzuse trupele germane întorcându-se de pe frontul de est:

„Brusc m-a cuprins oroarea, dându-mi seama că nu mai aveau pleoape. Mai văzusem soldați cu ochi fără pleoape pe peronul gării din Minsk, la câteva zile după ce plecasem din Smolensk. Înfiorătorul frig al acelei ierni avea cele mai ciudate consecințe. Mii și mii de soldați își pierduseră limbile, frigul le sfâșiase urechile, nasurile, degetele și organele sexuale. Mulți își pierduseră părul … Mulți își pierduseră pleoapele. Arsă de frig pleoapa cade ca o fâșie de piele moartă… Viitorul nu era altul decât nebunia”. (Andrew Roberts, p. 289).