D`ale Războiului. Solidaritate până la moarte !

scris de: prof. Ioan Tuleu

Locotenentul Radu Teodoru care era, în august 1944, încadrat ca instructor la școala de aviație din Alba Iulia rememorează în cele ce urmează o întâmplare tragică, soldată cu moartea a doi piloți: „În 24 sau 25 august a fost trimis un avion cu 2 locuri de la școală, neînarmat, la Sibiu pentru pentru a prelua corespondența și ordinele de luptă pentru că liniile telefonice erau întrerupte. Avionul era condus de locotenentul Ionescu, fiul generalului comandant al garnizoanei Alba Iulia și de un pilot venit de pe front, adjutantul șef Ioan Popovici.

Cei doi au ajuns cu bine la Sibiu, după care s-au întors cu corespondența, dar când au ajuns la aterizare au fost ajunși din urmă de două avioane germane care, după ce au picat în spatele avionului nostru, au tras fiecare câte o rafală. Gloanțele au intrat în picioarele locotenentului și au incendiat avionul care s-a transformat într-o mare de flăcări. Pilotul Ionescu a reușit să aterizeze și să deschidă ușa. Popovici a sărit din avion și a luat-o la fugă, cum era normal. Noi am pus mâna pe instinctoare și am fugit să stingem avionul. Atunci am auzit, cu un timbru cutremurător, din marea de flăcări glasul locotenentului: „Popovici pe mine cui mă lași” ? Adjutantul avea 2 copii. S-a oprit brusc, s-a întors și a intrat în marea de flăcări, a scos locotenentul și au căzut amândoi pe iarbă, în flăcări. Am ajuns și noi cu instinctoarele, i-am stins pe cei doi și apoi avionul. Dar locotenentul a murit acolo pe loc în timp ce adjutantul s-a chinuit câteva zile în spital, apoi a murit și el.