D`ale Războiului. Omorât de eliberatori !

de prof. Ioan Tuleu: În 20 septembrie 1944, armata sovietică a intrat în Seleuș pe urma ungurilor care se retrăgeau precipitat spre graniță. „Eliberatorii” s-au comportat însă cel mai adsea ca niște ocupanți, comițând numeroase abuzuri asupra populației civile, precum este și în cazul prezentat de Ionuț Medrea, la acea vreme în vârstă de 17 ani, la care a fost martor ocular.

„Într-una din zilele acelea ne-am dus, împreună cu tata, la cules de porumb de pe o holdă care se afla cu capătul dinspre imașul dintre Seleuș și Șicula. Când ne-am dus la holdă am prins vacile la car și caii înainte, ca să putem fugi dacă vin rușii. Am băgat caii în porumb, numai vacile erau afară. La amiază ne-am apucat să mâncăm și în timp ce mâncam am văzut o căruță cu doi inși în care era un vas mare, de vreo 6-7 hectolitri de vin. Venea dinspre Mocrea. Tata o văzut că-s ruși și o zis: „Ia caii și fugi cu ei în cucuruz”. Și i-am dus în cucuruz. Pănă când am ajuns înapoi îl văd pe  tata în preajma rușilor. Ce s-a întâmplat ? Între timp rușii or prins din ciurdă două vițele și una o fost a noastră. Dar tata o cunoscut-o. „Aceea-i a nostră”, o zis el și s-o dus acolo. Când am ajuns io tata era la ei și parlamenta, să nu-i ia animalul, că-i om sărac. Noi, ceilalți, ne uitam la ei. La un moment dat am văzut că un rus trage mantaua, duce mâna după pistol și atunci tata o luat-o la fugă. Atunci rusul o tras o dată, dar nu l-o nimerit, a tras  și a doua oară și l-o nimerit, atunci noi am fugit acolo, spre ruși. Ei or lăsat animalele, or urcat în căruță și s-or tot dus, fără vițele. Iar tata o zis: „Mă împușcară”. Îl luarăm, l-am dus acasă, dar o fost împușcat din spate și i-o sfârtecat vezica. Pe la două după-masă am mers la spital, la Ineu, cu căruța. Dar nu o mai putut fi salvat și acolo la Ineu, la unu noaptea, o murit”.