Interviu cu artistul Dan Merisca inaintea lansarii filmului “Franturi de Speranta”

Filmul Frânturi de speranţă s-a turnat în aceasta vară la Arad. Pictorul Dan Merişca debutează în film, în rolul unui artist de succes, cu şcoală la Roma, care are de luptat pe mai multe fronturi pentru a-şi face o carieră atat în ţară cat şi in străinătate. Scenariul şi regia aparţin lui Cătălin Dupu, regizor şi actor, care l-a avut ca maestru pe marele Dem Rădulescu, în anii 90.

De aceea am vrut sa-i punem cateva intrebari despre alegera de a fi actor, dupa ce este artist in adevaratul sens al cuvantului, adica pictor si nu in ultimul rand este si medic . Acţiunea filmului are la bază o poveste românească deloc cenuşie, din contra este una savuroasă si complexă.

 De ce ţi-ai ales să faci aceast film?

DM:Am să răspund foarte simplu şi fără chestiuni sofisticate. Pentru că artistul din mine vroia ceva nou, ceva provocator.

Ai un actor preferat care să te inspire sau care te-a inspirat?

DM: Nu pot să spun că m-a inspirat vre-un actor. Am vazut multe filme, dar ce am făcut eu a venit pur și simplu din interiorul meu.

Te crezi un actor înăscut?

DM: Nu am ales meseria de doctor după care în timpul liber am ales pictura și iată că acum actoria. Nu cred că pot spune că sunt un actor înăscut, dar pot spune că vreau să devin un actor cunoscut.

Cineva te-a îndrumat inspre această alegere?

DM: Da pot spune că mentorul meu a fost regizorul Cătălin DUPU, un profesionist desăvârșit care m-a introdus în tainele acestei meserii

Pentru ca un rol să fie bine jucat este importantă relaţia dintre actor şi regizor?

DM: Este esenţială. Problema e că, uneori, e posibil ca actorul să facă lucruri bune pe care regizorul, dintr-un motiv sau altul, să le treacă cu vederea, pentru că urmăreşte altceva, e posibil ca regizorul să ceară lucruri potrivite pentru film pe care actorul să nu le înţeleagă şi să încerce să livreze în altă zonă decât cea cerută şi asta e rău pentru film. De aia, cred că relaţia de înţelegere dintre cei doi e bună, pentru că ea poate să îmbrace tot felul de forme. Asta nu înseamnă neapărat că trebuie să stea de vorbă ore întregi, ci pur şi simplu să se înţeleagă într-un fel sau altul. Uneori, chestia asta se poate întâmpla fără prea multe discuţii.

Cum a fost relaţia dumneavoastră cu regizorul acestui film?

DM: Foarte bună. Mă înţeleg foarte bine cu Cătălin. Cred că a existat un recul iniţial al tuturor actorilor din film, legat de lipsa aparentă actoricească într-un scenariu care nu abundă în text. E o poveste care se spune foarte multe prin imagini şi asta a creat în actori o mică nelinişte.

Cum vezi relația cu ceilați colegi, cu ceilalți actori din film?

DM: Actoria este o meserie în care depinzi foarte mult de ceilalţi. E foarte complicat să exişti singur în meseria asta spre deosebire de alte ocupaţiuni artistice cum e de exemplu pictura. Actoria e conectată la ceilalţi, fără ei nu exiști.

Crezi că un actor trebuie neapărat să aibă studii în domeniu?

DM: Nu! Nici vorbă. E important în măsura în care te ajută foarte mult, dar exact ca și în zicala „pofta vine mâncând” așa e și cu actoria. Pe parcurs jucând mai multe roluri, în mai multe filme vie priogresa. Ăsta este principiul după care mă ghidez.

Eu îți doresc mult succes pe viitor!

DM: Mulțumesc mult și aștept toți iubitorii de film din Arad la premiera națională a filmului „Frânturi de speranță” pe data de 2 septembrie la Cinematograful Arta.