Două cărți, un singur autor

La ceasul când a-nceput să se sucească-n  pom a Răpciune, am participat la două evenimente, de data aceasta cu reverberații literare la Sintea Mare. Fiu al satului, arh. diac. dr. Hodrea Gheorghe a îmbrăcat din nou haina de scriitor,  punând pe tejgheaua lentilei ochilor două cărți.

„Teatru”, cu un conținut desfășurat pe o sută de pagini, a apărut la Editura  Tiparnița, consultant fiind prof. înv. primar preot Ioan Pagubă, iar tehnoredactarea este semnată de Viorel Simulov.

Fotografiile care împestrițează filele sunt realizate de Gigi Budiu și au fost realizate la Festivalul de Satiră și Umor, Macea (2015).

Noua carte a autorului, cunoscut ca Brand Crișana, Bace Toghiere, cuprinde trei comedii țărănești, iar „Prefața pe față”, este semnată de domnul Ionel Bulbuc, director al Centrului Cultural Județean, actor, de fapt, cel care semnează și regia uneia dintre comedii (Gheorghe Hodrea, autorul celor trei comedii țărănești prezentate în paginile următoare, are ambiția de a păstra viu un gen literar aparte, reinventând și mai ales readucând în actualitate, cea scrisă desigur și nu numai, graiul din părțile sale natale… Ionel Bulbuc, op. cit. pag. 5).

„Două, trei cuvinte lămuritoare” preced sau înlocuiesc Prologul cunoscut în Genul dramatic și aparțin autorului și pe care le regăsim dinaintea fiecărei piese scrise înspre a fi jucate și anume „Internetul și sătenii”, „Pă laviță la uliță”, „Bace Toghiere, Bace Ghiuri și cânile” „Cu sau fără Epilog”, Happy-endul a fost și va fi fericit! Căci spune autorul: „Ferm convins că dumneavoastră, cititorii, proaspăt răcoriți cu laptele așezat în oala de pământ din tinda istoriei, vă veți prinde de șpilul poveștii…” op. cit. pag. 81.

„Internetul și sătenii”, comedie care, de fapt s-a jucat pe mai multe scene, s-a jucat și la Sintea Mare și a aprins pălmile asudate ale audienței, peste o sută de spectatori în Amfiteatrul  natural al curpenilor – candelabre  din Ocolul Casei părintești, la nr. 87. Distribuția a fost alcătuită din actorii Constantin Florea, Mariana Tofan, Marian Parfeni, Roxana Sabău, în Lumini și sunet prin Radu Bădoiu.

Piesa dezbate o temă acută a zilelor noastre bântuite de era tehnologiei și neadaptarea generațiilor trecute de o anumită vârsta la concepțiile tinerilor cu privire la principiile novatoare din palierele vieții. Se râde frenetic și la citirea celorlalte două comedii țărănești care, la fel, au fost interpretate pe diferite scene, în diferite prilejuri.

„Unchioaia Persida și zgoditu vremii”, vol. IV completează celelalte apariții, în diferite perioade de timp, fiecare având câte un Consultant… meteo… de data aceasta semnează Aurel Usca, profan în materie de scris și de zgoditu vremii (op. cit. pag. 6). La fel ca și „Teatru”, autorul își adună materialele în Colecția „Bace Toghiere”, iar „Previziunile Meteo ticluite în scris” au văzut lumina tiparului la Editura Gutenberg Univers, (Le Livre a la Poche) nu nanche de a fi rostite în Lăcruța, vorbitoare, duminică de duminică la Radio Timișoara.

Note de lectură. Însemnări

 De peste patru sute de ani, Shakespeare numea Viața un teatru pe a cărui scenă, cu mască ori fără mască, ne jucăm, priceput-nepriceput, rolurile, căci teatrul este expresia scenică a unui text scris.

Cu referire la Comediile țărănești propuse de Părintele Gheorghe Hodrea, facem un apel la memoria involuntară, scormonind în Colecția Teatru de Buzunar spre a fi destinat Teatrului radiofonic semnat de  Ion Băieșu, dar și la Teatru Nescris, descoperit de D. Gusti în 1912 în comuna Șanț BN. prin care, satira, ca biciuire, nu supără, ci îndreaptă moravurile de situație, de caracter, de intrigă, de salon sau de limbaj care compun firul piesei de teatru.

În cazul Scrierilor Părintelui Hodrea, se regăsesc toate caracteristicile genului dramatic, acte, scene, cortina, tablouri, light design, vestimentație, didascalii-paranteze de autor, conflicte, personaje, limbaj cu funcția fatică care nu afectează relațiile conviviale, din contră!

Ironia, sarcasmul, satira, parodia,  comicul mucalit, farsa pofticioasă, râsul vulcanic și jocul scenic sochează! Vindecă! Pentru că autorul are deja un loc aparte în Loja scriitorilor de gen. Își iubește personajele cu beteșuguri și metehne, le acordă vibrația sa, umană, le face loc, prin ilarul ivit să se acomodeze, să se îndrepte! Autorul are Taina dăruirii cu Muzele sale, cu Temele predilecte, cu Cheia deslușirii Glosarelor de la subsol! Cu Jocul scenic, cu candoarea zicerii și a spunerii, cu toate că, în Literatura de specialitate, specia literară de Comedie țărănească nu se găsește, iată, autorul este un novator în genul dramatic. Și e foarte bine! Autorul ne trimite în sec. 16 la Comedia dell Arte cu țărani, negustori, cu joc spontan pe suport de anava, cu mască, cu imbold bufonesc în aer liber, cu sau fără decoruri! În piesele hodriene, se cântă, cu ochii, se vorbește cu urechile, se grăiește cu vocea sufletului, dar autorul nu se desparte de Patrafirul Canoanelor ca un Rissoneur moromețian, și le dă tuturor după cum merită, Complimenti! Intervine, intră pe scenă, ca într-un Carnaval și bate toba! Este, de altfel, un fin obserator, scrie spre  fi citit și jucat!

Nu îi sunt străine cuvintele polisemantice, iaga de-nchinat / iaga de televizor, omonimele mort / pomană, comedie / comeghie, strâgoi /strâgătură cu trimtere la simboluri din crdințe apotropaice,  iar expresiile imperativ-vocative stârnesc limbajul fin de la țară: „Calci-te nevoia”, „M-am mânat numa cu tine”, dar nu uită să invoce divinitata în semn de mulțămită: „Doamne, fii lăudat și mărit! Omniprezent și omniscient, autorul botează personajele cu apelative comune, Florea, Cătița, Mărioara, Miculaie etc. dar le dă și supranume, care cum e cunocut în sate: Dețu Birtașu, Vepile, Molcomu etc.

În concluzie, avem a recomanda noile apariții editoriale din toți porii sufletului, nu de alta dar cât de curând Cortina s-ar putea numi sau fi Tableta, Tranzistorul!

Florica R.CÂNDEA