Biserica de lemn din Julița, pe lista monumentelor istorice, în patrimoniul Muzeului Naţional al Ţăranului Român

SONY DSC

Biserica ortodoxă română cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din parohia Julița, protopopiatul Lipova, eparhia Aradului, a fost ridicată în anul 1787. Ctitorii bisericii au fost credincioșii parohiei. După tradiție, lucrarea a fost executată de meșteri localnici. Dragostea lor pentru bisericuţa ocrotitoare este înscrisă şi pe spatele unei icoane prăznicar, ce datează din anul 1787: „Această sfântă şi frumoasă icoană o am luat Moş Adam din Giuliţa pentru sufletul meu şi al părinţilor şi o am adus la Sfânta Biserică pentru sărutare, că este făcută de zugravi de treabă. Astă icoană este luată din Făget, când au fost târg, în Ziua Floriilor, iar eu o am adus în ziua de Paşti la biserică, în martie, luni, după Paşti, în leat 1787. Scris-am eu, diac Ion ot Giuliţa. Grămătic”

Este construită din lemn în stilul vechilor biserici de lemn din Transilvania. Turnul este construit din lemn și scânduri, acoperit cu țiglă profilată. După restaurarea din 1988, biserica este acoperită cu șindrilă. Pictura în ulei, pe scânduri, este efectuată în anul 1813, împreună cu zugrăveala și decorurile, de către trei meșteri: Simon Salaghi de Brad, Nichifor Nandrolias și Nicolae Coler zugravu din Lupșa Mare. Pictura acoperă atât zidurile interioare cât și bolta bisericii și iconostasul. Scenele biblice sunt redate cu mult talent, folosindu-se o gamă bine aleasă de culori. Iconostasul e din lemn, decorat și pictat de aceiași meșteri împreună cu tronul arhieresc. Costul lucrărilor nu se cunoaște. Pardoseala bisericii este din lemn. Restaurări interioare nu s-au făcut. Restaurările exterioare au schimbat forma originală a clădirii, cum ar fi spre exemplu schimbarea în anul 1900 a șindrilei cu țiglă, precum și tencuirea bisericii cu mortar pe trestie. Alte reparații s-au făcut în anii 1912, 1936 și 1960. În anul 1988, prin grija și cu ajutorul preotului de atunci, Traian Mateaş, s-a făcut restaurarea exterioară totală, îndepărtându-se tot lemnul putred, înlocuindu-se țigla cu șindrilă, iar turnul făcându-se tot nou, de asemenea s-au schimbat și ușile. S-a urmărit să nu se schimbe nimic în ceea ce privește arhitectura, ci să se revină la forma originală. „Pentru că a intrat în patrimoniul Muzeului Național al Țăranului Român, în bisericuţa din lemn nu se mai fac slujbe. Ne-am fi dorit să primim permisiunea de a sluji măcar în ziua de hram, dar cei de la Muzeu s-au temut de eventuale incendii și de deteriorarea bisericii din cauza prezenței credincioșilor. Sperăm că se vor face lucrări de conservare, pentru că iată, și zilele acestea, cu așa multă zăpadă, ar putea să afecteze structura de rezistență, și așa slăbită”, ne-a declarat preotul comunei Julița, Blaga Casian.

În Juliţa mai este o biserică din lemn, greco-catolică, cu acelaşi hram, „Intrarea în biserică a Maicii Domnului“. Ea a fost construită în anul 1877. După Uniaţie, această biserică a fost dată uitării. Acum, a fost renovată şi redată cultului greco-catolic, pentru comunitatea din sat.

„Județul Arad are foarte multe lăcașuri de cult care se găsesc în patrimoniul național. Vom încerca să găsim surse de finanțare pentru readucerea lor în circuitul ecumenic, pentru a le reda credincioșilor și a păstra vii aceste comori ale patrimoniului spiritual românesc”, este de părere Iustin Cionca, președintele Consiliului județean arad.

Biserica de lemn din Julița a fost subiectul a numeroase articole, știri și reportaje, unul dintre cele mai frumoase reportaje fiind publicat de revista Formula As, sub titlul „Juliţa, biserica dintre meri”, articol disponibil la adresa: http://www.formula-as.ro/2013/1052/acasa-1/julita-biserica-dintre-meri-15977