O(poziţie) ne(firească)! Toamnă frumoasă, semne bune…

La debutul acestui sezon, exact după etapa a II-a, scriam un articol purtând titlul „Pragmatism şi determinare…”. Ca o primă impresie, după evoluțiile alb-roșiilor împotriva celor de de la Dunărea și Petrolul.

Fără frustări, dar cu un pic de premoniție parcă, așterneam următoarele rânduri:  „Ştiţi de ce mă unge pe suflet victoria de la Ploieşti? Printre altele, pentru că dă peste nas, deocamdată, marilor guru de Dâmboviţa, tobă de fotbal, care înaintea debutului ligii secunde, repetau obsedant în studiourile „de analiză”: Pancu, Stoican, Rapid, Petrolul.

Ajungând doar rar şi din complezenţă la UTA, prea departe de „epicentrul” fotbalului românesc, alb-roşii sunt creditaţi, în opinia celor de la „gazetă” sau a caselor de pariuri cu şansa a şasea sau a şaptea la promovare”.

Etapele au trecut, marile favorite la promovare au păcătuit prin lipsa de constanță, iar „revelațiile” Buzău sau Turris, invincibile la un moment dat, au pierdut din turație, coborând în pluton.

UTA, în schimb, și-a văzut de treabă, arătând un fotbal bun, completat de dăruire și tenacitate. Poate vi se par cuvinte prea des folosite, care tocmai de aceea și-au pierdut din mesaj, dar în cazul alb-roșiilor se potrivesc. Pentru că nu e ușor să joci din trei în trei zile, să strângi din dinți, să tragi de tine, să ai continuitate și să aduni puncte. Dincolo de inerentele sincope, dincolo de ingredientele mai puțin plăcute ale fotbalului. Vezi exasperantele ratări sau nefericitele autogoluri. Peste care nu e ușor de trecut dacă nu ai un mental bun, de învingător, de bărbat adevărat, indiferent de anii petrecuți pe gazon.

Sunt lucrurile care mi-au plăcut la UTA acestui sezon, lucruri care îmi dau încredere că și în primăvară vom aplauda aceeași echipă luptătoare, ambițioasă și puternică psihic. Bine gândită și condusă de Gyusi Balint și împinsă de la spate, etapă de etapă, de suporteri extraordinari. Motiv pentru care dați-mi voie să citez din același articol, pentru că rezonează cu ceea ce s-a petrecut la meciul cu Petrolul: „… două lucruri au „transpirat” din teren şi din tribune, entuziasmul şi seriozitatea. Tribuna a cântat şi a scandat, entuziastă, motivată şi de cei din teren, iar cei din teren au jucat, serioşi şi motivaţi de aceeaşi tribună. Au câştigat, au cântat în vestiar, şi au devenit nu doar jucători ai UTA-ei, ci au primit primul galon de… utişti!”

La bună citire, vedere şi auzire. Numai de bine!

FANU’