Adrian Tolea: “Revizuirea Constituţiei, un abuz la adresa democraţiei”

Adrian Ţolea, prim-vicepreşedinte al PDL Arad, subliniază faptul că modificările pe care guvernarea doreşte să le aducă actualei Constituţii – prin referendumul comasat cu alegerile europarlamentare – sunt în măsură să ducă la un regres al democraţiei în România.

„Sunt mai multe puncte importante pe care doresc să le subliniez. În primul rând, însăşi ideea de a modifica actuala Constituţie trebuie să pornească de la respectarea referendumului din 2009, prin care cetăţenii României şi-au dorit un parlament unicameral, cu maxim de 300 de parlamentari. Nerespectarea referendumului din 2009 încalcă suveranitatea poporului exprimată prin referendum, fapt stipulat în Constituţia în vigoare. A schimba Constituţia fără respectarea acesteia reprezintă o încălcare a Legii Supreme a României”, afirmă Adrian Ţolea.

De asemenea, acesta subliniază că alte puncte ale modificării Constituţiei vizează schimbarea regimului politic, din semiprezidenţial în parlamentar, scoţând astfel în mod expres (prin art. 1, alin. 4), preşedintele României din puterea executivă. „Preşedintele României, deşi are atribuţii executive nu este putere executivă, deşi ales în mod direct devine o marionetă, în timp ce premierul deşi nu este ales direct dobândeşte atribuţii de ales direct”, consideră Ţolea, care crede că aceste modificări reprezintă „o «bomboană otrăvită» pe care Ponta i-o oferă «prietenului» său Antonescu, în varianta în care acesta din urmă va mai fi nominalizat pentru Preşedinţie din partea USL”.

Alte puncte vulnerabile din schiţa de Constituţie a USL sunt limitarea suveranităţii poporului (Art. 90^1: Dreptul  poporului de a-şi exprima suveranitatea prin referendum este  condiţionat de aprobarea Parlamentului), distrugerea oricărei şanse de a avea o descentralizare şi o regionalizare corecte şi în folosul cetăţenilor [se creează entităţi noi (regiuni), funcţii noi, suprastructuri statale, care bulversează sistemul administrativ, nu clarifică ci produce confuzie de competenţe. (secţiunea 3 - Administraţia publică locală)] şi, mai ales, riscul unei dictaturi parlamentare. „Spre exemplu, atunci când există diferendum între parlament şi altă putere a Statului – Guvern, Preşedinţie, putere judecătorească, decizia va fi la Parlament. Conflictele de natură constituţională, rezolvate de CCR în contextul actual, vor fi rezolvate tot de Parlament. Parlamentul este în acelaşi timp arbitru şi jucător. Sau, şi mai periculos, Parlamentul devine putere judecătorească. Prin art.64 alin.1: «Orice persoană fizică, juridică, de drept public sau privat este obligată să se prezinte în faţa unei comisii parlamentare». Acest lucru înseamnă inclusiv libertatea deplină a Parlamentului de a chema la raport judecători şi procurori”, a încheiat Ţolea.