Aşa îngenunchiază ei o lume întreagă. O poveste adevărată

Odată, un anumit negustor  a sosit într-un sat, pentru prima oară şi a oferit tuturor locuitorilor 100 euro pentru orice măgar de vânzare. Rezultatul a fost că o bună parte dintre locuitori şi-au vândut animalele.Următoarea zi s-a întors cu o ofertă mai bună: 150 de euro bucata. O altă parte dintre locuitori şi-au vândut măgarii. Preţul măgarilor a început să crească necontrolat, pe măsură ce earu tot mai puţini. Ziua următoare,negustorul le-a oferit 300 euro şi restul posesorilor de măgari şi-au vândut patrupedele. Văzând că nu mai sunt măgari, a oferit 500 euro pentru orice măgar va găsi săptămâna viitoare, apoi plecă.

În ziua următoare şi-a trimis ajutoarele, în acelaşi sat, cu măgarii pe care îi cumpărase, pentru a îi vinde cu 400 de euro bucata. Cu gândul la castigul săptămânii viitoare, toţi locuitorii au cumpărat măgarii cu 400 euro, iar cei care nu au avut bani au făcut un împrumut. Astfel au cumpărat toti măgarii din regiune. Aşa cum era de aşteptat, ajutoarele au dispărut, fără urmă, la fel si negustorul. Niciodată nu au mai fost văzuţi În consecinţă, satul s-a umplut de măgari şi s-a trezit  înglodat în datorii

În concluzie cei care au cerut împrumuturi, chiar dacă vindeau măgarii nu puteau plăti datoria. Cei care au dat bani cu împrumut s-au plâns autorităţilor, spunând că dacă nu primesc ajutor vor fi ruinaţi; astfel nu vor putea continua să împrumute şi toată lumea va fi ruinată.

Autorităţile speriate  le-au dat banii celor care au dat bani cu împrumut, ca să nu fie ruinaţi, speriaţi fiind de posibilitatea ca falimentul acestora să nu însemne şi falimentul celorlalte afaceri (pentru că nu mai avea cine să asigure credite). În plus autorităţile aveau o strânsă legatură cu aceştia . Dar creditorii acoperind o mare parte din banii pierduţi, nu au şters datoriile sătenilor, care continua să rămână împovaraţi.

După câţiva ani, autorităţile au irosit bugetul şi au fost nevoite să se împrumute creditorilor pentru a face faţă cheltuielilor curente.

Cei ce au dat bani cu împrumut, si-au multiplicat profiturile din dobânzile percepute şi în foarte multe cazuri au luat şi  măgarii care în nici un caz nu mai valorau acum suficient ca să acopere toată datoria. Multă lume a rămas ruinată şi fară măgar întreaga viaţă. O întreagă generaţie din satul respectiv a muncit ca să acopere datoriile şi sărăcia care cuprins comunitatea.

Ipotetic vorbind;  V-aţi gândit vreodată cine este negustorul  care a început să cumpere măgarii? Cum ar fi ca negustorul să fie şi cel care oferea împrumuturile ?

P.S.Povestea nu îmi apartţne, este o poveste mai veche însă la fel ca alţii, trăind vremurile pe care le trăim, am ales să o public pentru că relevă exact natura crizei din zilele noastre.