Clasa politică românească, un mare UDMR

Dupa primul tur de scrutin constatam că niciunul dintre cei doi candidaţi din turul doi al prezidenţialelor nu a vorbit până acum despre problema esenţială a societăţii României, reformarea clasei politice. Drept urmare, nu nu ştie pentru care din ei ar trebui să voteze membrii şi simpatizanţii partidului. „Partidul Noua Republică nu a avut candidat la Preşedinţia României, tocmai pentru că a conştientizat faptul că societatea românească încă nu este pregătită să provoace, prin vot, reformarea clasei politice. Atâta vreme cât clasa politică este, în proporţie covârşitoare, alcătuită din urmaşii vechilor structuri, ba chiar din membri încă activi ai acesteia, schimbarea mentalităţii electoratului este imposibilă. Poate că, până în 2016, când vor fi alegeri parlamentare, acea parte a clasei politice alcătuită din oameni care nu au avut nicio legătură cu vechile structuri va prinde cheag, astfel încât să poată primeni, în proporţie semnificativă, politica şi politicile. Acele politici care se referă la descentralizare, reducerea evaziunii fiscale, depolitizarea structurilor administrative. Actualii protagonişti nu sunt interesaţi de acestea, ci de perfecţionarea sistemului de furt din banul public, a maşinăriei de furat voturi şi de minţit cu neruşinare populaţia. Campania electorală pentru primul tur a fost marcată de vehicularea excesivă a cuvintelor „stânga” şi „dreapta”, când, de fapt, în România nu există cu adevărat nici una nici cealaltă. Numitorul comun al tuturor partidelor politice este dorinţa de parvenire şi îmbogăţire peste noapte, pe spinarea cetăţeanului. Am putea spune că toată clasa politică românească este un mare UDMR, formaţiunea pentru care nu există doctrine, nu există stânga sau dreapta, nu există interes naţional, ci doar ineteresul umplerii teşcherelei proprii, sub masca interesului minorităţii maghiare. Pe liderii UDMR îi interesează cetăţenii români de etnie maghiară la fel de mult cât îi interesează pe politicienii de la toate partidele „româneşti” soarta românilor. Aşadar, ce să votăm ? Aşadar, are rost să mergem la vot ? Sigur că are, altfel ar însemna să recunoaştem că este un drept inutil. Posibilitatea de a-l alege pe cel care, în opinia personală, reprezintă răul cel mai mic. Motto-ul nostru este „alege binele, nu răul cel mai mic”, dar, din păcate, binele încă nu s-a ivit. Este, totuşi, un pas spre orizontul votării adevăratei reforme politice”,