Conferinţa cu tema „Filocalia, Enciclopedie a Ortodoxiei”, la Filarmonica de Stat Arad

Duminică, 26 aprilie, de la ora 19.00, arhid. univ. dr. Ioan Ică jr. va susţine conferinţa cu tema „Filocalia, Enciclopedie a Ortodoxiei”, la Filarmonica de Stat Arad.

În ultima zi a festivalui Filocalia, organizatorii propun o întâlnire excepțională, cu unul dintre cei mai importanți teologi ortodocși contemporani, personalitate internațională de avergură a gândirii creștine, părintele Ioan I. Ica jr.

Cucernicia sa este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul  Andrei Şaguna” a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, titular al catedrei de Spiritualitate.

Ioan Ică jr. a publicat studii de teologie sistematică, traduceri şi comentarii patristice, documentare şi comentarii în reviste teologice; traduceri şi eseuri pe teme de antropologie, artă, filosofie, în reviste de cultură.

De asemenea, părintele Ioan este și traducător şi editor al prestigioasei edituri de teologie „Deisis”, Sibiu.

Dintre volumele apărute, la această distinsă și emblematică editură, amintim: Mystagogia Trinitatis. Probleme ale teologiei trinitare patristice şi moderne cu referire specială la triadologia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Ed. Deisis, Sibiu, 1998; Studii de spiritualitate ortodoxă, Ed. Deisis, Sibiu, 2002.

Gândirea socială a Bisericii. Fundamente — documente — analize — perspective, volum realizat şi prezentat de Ioan I. Ică jr şi Germano Marani, Ed. Deisis, Sibiu, 2002;Canonul Ortodoxiei. I. Canonul apostolic al primelor secole, Ed. Deisis, Sibiu, 2008; Maica Domnului în teologia secolului XX şi în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Ed Deisis, 2008, etc.

Părintele Ioan este membru în Asociația internațională de Studii Patristice, în Colegiul Noua Europă și în Comisia internațională de dialog teologic ortodox-catolic etc.

„Filocalia, Enciclopedie a Ortodoxiei”

Iubirea filocalică a Ortodoxiei nu este un tipar istoric, nu este monolită, nu este demodată şi fără lauri. Ortodoxia nu este atât o moştenire doctrinară, cât o moştenire a unui mod de viaţă. Acest mod de viață ortodoxă este realitatea prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul credincioşilor, căruia îi este străin sentimentul distanţării de Dumnezeu, după cum îi este străin şi sentimentul izolării omului de Dumnezeu şi de semenii săi.

El este un fapt al comunicării pentru că Ortodoxia este o lume a limbajului şi comunicării, a dialogului şi a comuniunii. Hristos dezvăluie viaţa dumnezeiască prin intermediul sfinţirii. Viaţa este darul lui Dumnezeu şi îşi realizează scopul numai în strânsă legătură cu El. Hristos trimis în lume dezvăluie puterea mântuitoare şi sfinţitoare a lui Dumnezeu. Hristos îi cheamă pe toţi credincioşi la o sinceră pocăinţă şi reînnoire duhovnicească, la un martiriu continuu de dragoste şi dăruire, aşa cum s-au învrednicit toţi sfinţii. Credinţa în Hristos sfinţeşte omul frumos cu sau prin energiile harului Dumnezeiesc.

Aşa cum au făcut şi sfinţii, îl urmăm pe Hristos din dragoste, cel care ne-a iubit primul şi, orice am face noi cei obişnuiţi, nu putem să ajungem pe de-a întregul la iubirea Lui. Sfântul nu iubeşte ceea ce îi place lui, ci ceea ce îi place lui Hristos. Se abandonează pe sine şi fuge către Hristos. El îşi uită sărăcia şi nădăjduieşte la bogăţia Lui, deoarece puterea dragostei este cea care îi  face pe cei care iubesc ce-i bun să-şi împartă miraculoasa agoniseală.

Toată voinţa şi dorinţa sfinţilor sunt folosite întru Dumnezeu. Sfinţii se bucură de orice se bucură Hristos, regretă de orice regretă şi Hristos, exprimă şi activează în istorie voia lui Hristos. Vorbesc ca fiind gurile lui Hristos şi dezvăluie adevărul. Acţionează ca mâini ale lui Dumnezeu şi fac minuni. Singurul izvor al sfinţeniei este într-adevăr numai la Dumnezeu.

Istoria vieţii sfinţilor noştri este trăirea şi prelungirea Evangheliei. Numai trăind ceea ce au trăit şi sfinţii putem să înţelegem, să vorbim şi să descriem ce este trăirea sau sfinţenia. Experienţa sfinţilor este şi experienţa noastră, atâta timp cât ne luptăm. Sfinţii se bucură de întâlnirea lor personală cu Hristos, iar bucuria lor este dar pentru toată Biserica.

Duhul Sfânt vitalizează, reface şi creează oameni ai lui Dumnezeu şi în secolul nostru pentru că Biserica Ortodoxă este experienţa unei continue pogorâri a darurilor Sfântului Duh peste cei vrednici. În smerenia lor, prin despătimire, Sfinţii reflectă lumina dumnezeiască: oamenii îi văd strălucind de frumuseţea luminii.