Conflictele armate, moștenire imperială (editorial)

scris de: prof. Ioan Tuleu

     Lumea de astăzi este împânzită de conflicte armate foarte greu de gestionat de comunitatea internațională, respectiv de liderul mondial, Statele Unite ale Americii. Lumea unipolară se dovedește  neviabilă pentru că o singură superputere nu poate să mențină pacea peste tot, în condițiile în care celelalte puteri lucrează din răsputeri pentru instaurarea dezordinii !

Ideal ar fi să intervină Organizația Națiunilor Unite, organismul internațional creat la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial chiar în acest scop. Din păcate rolul ONU s-a diminuat tot mai mult, din motive structurale, funcționarea nemaifiind posibilă cu actualul procedeu de luare a măsurilor, prin drept de veto în Consiliul de Securitate.

Orice observator mai atent își dă seama că situația globală creează conflictele regionale și locale și din acest motiv trebuie intervenit la nivel global pentru instaurarea unei legislații internaționale acceptate de toate statele mici și mari. Dar mai ales este necesar să se înlăture moștenirea imperialistă care a trasat granițele între state și a stabilit în mod artificial sferele de influență.

Aproape toate conflictele se desfășoară acolo unde granițele au fost trasate de puterile imperiale, pentru că acestea nu au ținut cont de realitățile locale ci de interesele lor. Spre exemplu în Orientul Mijlociu s-au trasat granițe și s-au creat state care au înglobat sub aceeași administrație triburi diferite, cu religii diferite, cu bogății naturale prost împărțite. Ba s-a mai și creat un stat din aproape nimic. Dacă privim harta Africii o să vedem în multe locuri granițe trasate cu rigla, despărțind artificial etniile și religiile, cauză de permanente conflicte.

Imperiul sovietic a trasat și el granițe interne între republicile componente fără să țină seama de componența populației, de tradiții, de interesele diferitelor popoare. Foarte mulți ruși au rămas în Ucraina, Crimeea a fost cedată acesteia din urmă de ucraineanul Hrușciov, numeroși moldovenii au fost cedați tot Ucrainei, rușii au fost duși în statele baltice și au rămas acolo etc.

Demonstrația o putem extinde și în Asia de sud est, în Balcani și pretutindeni unde au existat fostele imperii.  Granițele au rămas așa cum a stabilit puterea imperială și doamne ferește să se atingă cineva de ele, chiar dacă conviețuirea diferitelor populații a devenit imposibilă. Dacă albanezii kosovari nu au mai dorit să trăiască împreună cu sârbii foarte bine, s-au despărțit și până la urmă se vor înțelege cele două popoare. A fost un caz fericit, dar de ce nu s-ar aplica și în cazul crimeenilor, a rușilor din estul Ucrainei, a palestinienilor, a șiiților și suniților din Irak și în atâtea alte locuri de pe glob. Dar pentru a se reglementa astfel de situații trebuie create reguli clare, trebuie stabilit până unde poate să meargă autodeterminarea, care nu poate fi făcută în detrimentul altora, iar noile granițe trebuie garantate internațional. Pentru instaurarea liniștii pe glob este nevoie să fie făcute unele sacrificii, inclusiv din partea celor mari.