Consiliul Județean vrea să preia și să refacă Cetățile Șoimoș, Șiria și Ineu!

Consiliul Județean Arad are o preocupare deosebită față de potențialul turistic al județului. A fost inițiată o evaluare a activității la nivel instituțional, iar noua conducere a CJA a elaborat câteva direcții prioritare. 

Viitorul cetăților Șoimoș, Șiria și Ineu a fost astăzi discutat în Consiliul Județean, într-o ședință condusă de vicepreședintele Sergiu Bîlcea, în prezența primarilor de la Șiria și Ineu și a unei delegații din Lipova.
Consiliul Judeţean va susține, la începutul săptămânii viitoare, la Ministerul Culturii, intenția de a prelua în administrare și de a aplica pentru proiecte europene în vederea cetăților Șiria, Șoimoș și, posibil, Ineu. Potrivit primarului Călin Abdrudan, Primăria Ineu a început pregătirea pe cont propriu a demarării investiției, dar la întâlnirea de astăzi s-a avansat ipoteza ca problema cetăților să fie tratată unitar. „Pentru noi această cetate este extreme de importantă. Indiferent cum, o vom reabilita! Comparativ cu celelalte două despre care se discută, Cetatea Ineu este într-o stare relativ bună. Chiar și în actuala sa stare, în ultimele cinci zile am avut acolo 200 de vizitatori, dintre care două treimi sunt cetățeni străini. Suntem deschiși spre parteneriatul cu Consiliul Județean, dar putem reabilita cetatea și pe cont propriu, și chiar așa vom și proceda, dacă vom constata că ritmul nu este cel pe care ni-l dorim” – a declarat primarul orașului Ineu.
Suma pentru care se poate aplica este de 5 milioane de euro.
Punerea în valoare a acestor cetăți este o parte a strategiei administrative a noii echipe de conducere a Consiliului Județean. ”Aceste obiective pot constitui poli de dezvoltare ai județului Arad. Vedem un mare potențial în recuperarea celor trei cetăți și conectarea lor la zona turistică a județului. Suntem în faza de evaluare și luare a deciziilor pe acest subiect. Discuția cu reprezentanții celor trei comunități a fost utilă pentru că ne-a ajutat să ne formăm o impresie despre intențiile locale legate de cetăți și să accelerăm lucrurile. Am fost încântat să văd că există și o viziune a domnilor primari cu privire la acest subiect, un interes și că avem acest obiectiv comun“, a declarat vicepreședintele Consiliului Județean Arad, dl. Sergiu Bîlcea.

Președintele Consiliului Județean Arad, Iustin Cionca, accentuează că în această etapă a discuțiilor nu dorește să creeze un orizont fals de așteptare și, că pentru informarea corectă a opiniei publice, trebuie subliniat că termenul pentru depunerea proiectelor de finanțare este finalul lunii noiembrie. Abia apoi putem vorbi despre conturarea concretă a acestui plan, pentru care insistă actuala conducere a CJA.

Informație în completare:

Cetatea Șiria este o cetate monumente istoric (cod LMI AR-II-a-A-00650), datând din sec. al XIII-lea, zidită pe Dealul Cetății (496 m). Rolul îndeplinit de cetate era strategic, de apărare și economic având arondate 110 sate. 

Curtea exterioară avea dimensiuni de 36-38 m cu ziduri aproape intacte. Grosimea zidului este 130 cm, și înalt de 3,5 m. Spre nord este o deschizătură ce era una din porțile cetății. Peste șanțul din fața cetății a existat un pod mobil. Donjonul și zidul înconjurător sunt părțile cele mai vechi ale cetății. Donjonul cu vârful ruinat este lung de 109 m și lat de 18 m. În fața corpului central este un zid protector la o distanță de 2,5 m, închizând o curte mică de refugiu. Zidul înconjurător are lungimea de 28 m, cu intrare doar din partea de vest. Șanțul cetății situat în fața curții exterioare avea în unele porțiuni adâncimea de 10 m și o lățime de 14 m dar pe unele porțiuni a fost mai puțin abrupt.

Tunelurile subterane au înălțime de 1,9 m și o lățime la bază de 1,8 m. Porțile cetății sunt patru la număr. 

Materialele de construcție folosite sunt: piatră adusă din cariera Galșa, varul stins direct pe piatră (mortar cald), de la Agrișul Mare. Etapele de execuție ale lucrărilor de construcție 3, succesive:

-Donjonul, cu construcțiile anexe: zidul înconjurător și o parte a corpului central (după invazia tătară la 1241 și a doua jumătate a sec. al XIII-lea).

-Corpul central și îngroșarea zidurilor cu contraforturi (în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara).

-Amenajarea corpului central, curtea exterioară și zidul protector din fața corpului central de vest, în timpul stăpânirii familiei Báthory (a doua jumătate a sec. XV-lea și începutul celui celui de-al XVI-lea).

Sub stăpânirea turcilor zidurile au fost întărite sporind siguranța cetății în fața atacurilor. Stilul cetății este romanic, existând un donjon masiv, locuibil prevazut cu 2-3 etaje iar la partea superioară dispune de creneluri. (Sursa: Livius Ban, De la ruină la glorie).

Cetatea Șoimoș se află pe dealul Cioaca Tăutului. Se află pe lista monumentelor istorice, cod LMI AR-II-a-A-00618.

A fost construită de către o familie nobiliară. Prima atestare documentară datează din anul 1278, când banul Pál donează „Castrum Somos” fiilor fratelui său. Rolul ei a crescut constant începând cu voievodul Ladislau Kán al II-lea care a stăpânit cetatea prin doi interpuși care erau și comiți de Arad: Alexandru (1310) și Dominic (1311). După 1315 ajunge domeniu regal, fiind reședința comiților și vicecomiților de Arad.

Către mijlocul secolului al XV-lea este donată succesiv, trecând prin mâinile mai multor stăpâni, în final regele Vladislav I donând-o familiei Ország (1440-1444). În anul 1456 a intrat în posesia lui Iancu de Hunedoara, care apoi a dăruit-o căpitanului husit ceh Jan Giskra în 1471.

În 1509 cetatea și domeniul revin lui Gheorghe Hohenzollern de Brandenburg, care a practicat o crâncenă exploatare. Ea este asediată în 1514 de răsculații români și maghiari, conduși de Gheorghe Doja. După o scurtă rezistență, garnizoana cetății condusă de voievodul de Ciuci se răscoală împotriva oamenilor lui Gheorghe Hohenzollern și se alătură răsculaților. Potrivit tradiției, tabăra răsculaților a fost așezată pe Dealul Cioilor, în apropiere. In 1541, când Transilvania a devenit principat autonom, Șoimoșul a fost reședința principelui minor, Ioan Sigismund și a mamei sale, regina Isabela. În aceasta perioadă ea este întărită și înfrumusețată în stilul Renașterii, totodată adăugându-i-se bastioanele externe. În curtea interioară se văd până azi unele profile de piatră artistic sculptate, de la apartamentele princiare situate la etaj.

Turcii au ocupat cetatea în anul 1552, după asedii repetate, iar în 1595 a fost recucerită de către Borbély György – căpitanul lui Ștefan Bathori – ajungând în custodia domnitorilor din Ardeal. Moise Secuiul – conducătorul luptei de rezistență împotriva ocupației austriece, întruchipat de către generalul Gheorghe Basta – după ce a fost înfrânt lângă Teiuș în anul 1602, s-a refugiat în cetatea Șoimoșului. Considerând însă mult prea nesigură această așezare, a încheiat un pact de schimb cu pașa Bektaș din Timișoara, cedând castrul pentru cetatea din Kladovo. În 1599-1600 trece sub stăpânirea lui Mihai Viteazul. Castrul a fost eliberat definitiv de sub dominația turcească abia în anul 1688. Stricăciunile din timpul și după asediu nu au mai fost remediate niciodată, fortificațiile intrând în paragină. Nici pentru conservare nu s-au mai luat măsuri. În secolul al XVIII-lea pierde treptat importanța militară, ca urmare a perfecționării altileriei. În 1784, în apropierea ei s-au ciocnit răsculații lui Horia cu forțele imperiale și nobiliare. Părăsită în 1788, zidurile ei s-au transformat treptat in ruine. În ultimii ani s-au efectuat unele lucrări de consolidare a zidurilor. (Sursa: www.cetateasoimos.ro)

Cetatea Ineului este un monument istoric de clasa A, cod LMI AR-II-a-A-00613, situat în orașul Ineu, pe Calea Traian.

Există mențiuni ale unei cetăți, atestate documentar în jurul anului 1295. Mai târziu, această fortificație a făcut parte din lanțul de cetăți de apărare ale lui Iancu de Hunedoara. A fost ocupată de turci de mai multe ori și a devenit sediul unui sangeac. Mihai Viteazul a cucerit această cetate în jurul anului 1599. Cetatea actuală a fost ridicată între anii 1645-1652 pe vremea principilor Rakoczi și Rakoczi al II-lea, după planurile arhitectului austriac Gabriel Haller. Fortul a fost ocupat din nou de turci în anul 1658, fapt menționat de către Miron Costin în cronica sa. Turcii au stăpânit cetatea până în secolul al XVII-lea, când a fost cucerită de armatele habsburgice. A devenit centru de regiment grăniceresc, iar din 1745 a fost părăsită. A ajuns în paragină, iar pe la 1870 a fost refăcută cetatea interioară. Ultima restaurare a avut loc după 100 de ani, în 1975-1976. (sursa: www.historia.ro)