D-ale războiului. Din memoriile ordonanței lui Hitler

Heinz Linge a fost ordonanța lui Adolf Hitler începând cu 1935 și până când acesta s-a sinucis, în 30 aprilie 1945.

După sfârșitul șefului și protectorului său a încercat să scape din Berlinul înconjurat de armatele sovietice, însă a fost luat prizonier. Începutul a fost oarecum fără probleme,  după cum mărturisea chiar el: „Deodată s-a apropiat de mine un subofițer rus, care mi-a spus: „Nu bun camarade. Tu porta forma cu pasăre pe brațul. Nu e bun. Dai jos aia”. Am înțeles ce voia să spună. Aveam pe umăr vulturul din argint, însemnul ofițerilor SS. I-am ascultat sfatul și am aruncat „pasărea de pe braț”, precum și alte însemne care puteau arăta ce grad aveam. (Avea gradul de maior S.S – n.n.) „Rușii nu sunt atât de răi, precum i-a descris Fuhrerul, mi-am spus eu. Rușii mi-au oferit țigări și tutun și, lucrul care m-a mirat cel mai tare, mi-au lăsat cele două pistoale pe care le aveam asupra mea. Purtam unul chiar la brâu”.

Evident că după ce s-a aflat cine este Linge, acesta a fost dus la Moscova, închis la Lubianka, interogat și maltratat pentru că anchetatorii voiau să afle cum a murit cancelarul Germaniei. Mai ales că aceștia nu credeau că într-adevăr s-a sinucis. Până la urmă a fost internat ca prizonier de război și condamnat la 25 ani închisoare, dar s-a întors în Germania în 1955.

(Heinz Linge, „Cu Hitler până la capăt”, memoriile ordonanței lui Hitler, p, 279-280)