D-ale războiului Priveliște înfiorătoare

Ofensiva din iarna anului 1942 (ianuarie-martie) a fost prima mare înfrângere a germanilor în campania pe care o desfășurau împotriva Uniunii Sovietice. Frontul s-a deplasat spre vest cu până la 300 de kilometri din fața Moscovei. O altă ofensivă avea în vedere Ucraina, unde se vor desfășura lupte disperate susținute de ambele părți.

În jurul orașului Kursk forțele mareșalului Timoșenko reușesc să îi respingă înapoi pe germani după lupte crâncene. Câmpurile de luptă sunt părăsite. Un ofițer al Armatei Roșii, pe nume Leonid Rabicev, dă peste o fată frumoasă, o centralistă care se ascunsese în pădure de când veniseră germanii. Dorea să se alăture armatei. „I-am spus să se urce în căruță. Puțin mai departe am văzut o priveliște înfiorătoare. Spațiul uriaș care se întindea la orizont era plin de tancurile noastre și de tancuri gemane. Între ele se aflau mii de ruși și de germani șezând, în picioare sau târându-se, înghețați bocnă. Câțiva se rezemau unii de ceilalți, alții erau îmbrățișați Unii erau proptiți în pușcă, alții țineau mitralierele. Mulți aveau picioarele tăiate. O făcuseră cei din infanteria noastră, care nu putuseră scoate cizmele din picioarele înghețat ale friților, așa că le tăiaseră ca să le încălzească, în tranșee. Grișecikin (ordonanța lui) a verificat buzunarele soldaților înghețați și a găsit două brichete și mai multe pachete de țigări. Fata privea toate astea cu indiferență. Era teribil să te gândești la cei răniți, atât la ai noștri, cât și la  germani, înghețați de moarte. Frontul înaintase iar camarazii uitaseră să își îngroape oamenii”.