D-ale războiului. Prizonierii albinelor

O întâmplare cu totul inedită, cu iz anecdotic, povestită de mitraliorul german Gunter K. Koschorek, s-a întâmplat pe frontul din Moldova într-o frumoasă zi de 28 aprilie a anului 1944.

Atunci, în nord-vestul Iașiului se afla staționat pe linia frontului Regimentul 21 Panzergrenadier german. Era liniște, pomii în floare, iar soldații stăteau și se încălzeau la soarele primăverii binecuvântate după luptele intense de la începutul lunii. La un moment dat soldații nemți observă o vânzoleală neobișnuită în tranșeele rușilor, aflate în fața lor, la mică distanță la marginea unui sat.  Rușii au început să țopăie ca nebunii în fața nemților ieșind la vedere din tranșeele lor fără să se mai ferească de inamic.

„Între timp toată unitatea se tăvălește de râs, soldații încearcă să ghicească de ce dansează rușii ca ieșiți din minți în fața satului și fac tot felul de gesturi dezarticulate. Îmi imaginez că așa trebuie să fi arătat dansurile indiene ale pieilor roșii, despre care citisem în romanele cu cowboy. Apoi câțiva soldați din adăposturile aflate în fața satului se ridică și ei pe picioare și se amestecă cu ceilalți dansatori, fluturând în același timp din mâini. Auzim până în liniile noastre strigătele lor. Ce se întâmplă? Sunt așa de beți că au intrat într-un fel de transă? Ne dăm cu părerea cam ce ar putea fi. Se vede că i-a lovit soarele în cap,  spune Warias. Dar rușii aleargă spre noi ca mânați de la spate de diavol. Și în timp ce aleargă dau din mâini în toate părțile, de parcă ar vrea să-și ia zborul.

Ce e asta – o nouă tactică rusească? Sunt deja în spatele mitralierei și îi urmăresc atent pe inamicii care se apropie, pentru orice eventualitate. Aceștia ajung curând la plutonul de pușcași din flancul nostru drept. Oberleutnantul care i-a ținut sub observație prin binoclu îmi pune încet mâna pe umăr:

-Nu trage! Nu sunt înarmați.

Iau imediat mâna de pe trăgaci și mă uit la ruși, care sar unul după altul peste adăposturile noastre și continuă să fugă. Oamenii noștri se lasă pe vine și îi lasă să treacă.

- Ce naiba se întâmplă? îl aud pe șef strigând.

-Albine! Răspunde cineva. Un roi uriaș de albine furioase!.

Unii dintre băieții noștri sar afară din adăposturi și o iau și ei la fugă după ruși.

Așadar, dezlegarea enigmei este un roi de albine! Au provocat atâta panică, încât rușii și-au aruncat armele și au năvălit peste inamic! Pentru noi a fost un spectacol interesant, amuzant deși le eram recunoscători rușilor că nu au trecut peste adăpostul nostru. Se știe că nu este deloc nostim să fii atacat de un roi de albine”.

Nemților le-a veni totuși ideea să aprindă smocuri de paie și să facă fum pentru a scăpa de albine, dar au luat astfel, cu sprijinul albinelor, 19 prizonieri ruși.

(Gunter K. Koschorrek, „Zăpada însângerată”, Editura Corint p. 271)