D-ale războiului! Soții aceleiași femei camarazi de lagăr!

scris de: Ioan Tuleu

La Oranki, o veche mănăstire ortodoxă rusească situată în apropiere de Nijni Novgorod (Gorki), sovieticii au amenajat cel mai mare lagăr pentru prizonierii de război ofițeri, unde au fost internați mai ales românii. Numeroase relatări ale supraviețuitorilor au scos în evidență condițiile îngrozitoare din acel lagăr în care se murea pe capete. Au existat însă și întâmplări neverosimile, care au întreținut oarecum atmosfera și așa deosebit de sumbră. Iată una dintre acestea povestită de locotenentul Nicolae Măstacan: „Spre sfârșitul primăverii lui 1943, viața în lagărul de la Oranki s-a mai dezmorțit un pic, odată cu sosirea unor loturi de prizonieri noi, cu vești proaspete din țară. Într-o zi a apărut însă un caz mai deosebit. Îl povestesc doar pentru insolitul său dramatic. Unul dintre prizonierii nou veniți și-a întâlnit în lagăr un vechi prieten, conorășean și camarad de regiment. Cel abia sosit a rămas înmărmurit văzându-și prietenul.

-Tu aici?! Trăiești?!

- După cum vezi, m-a ajutat Dumnezeu…

- Celor de acasă li s-a comunicat că ești mort..

După aceea n-a mai scos nici un cuvânt. Fiind prieteni vechi, omul a crezut că prietenul său nu voia să-l întristeze cu vre-o veste neplăcută. După un timp însă, noul venit i-a spus că soția știindu-l mort se recăsătorise, Omul a rămas pe gânduri, îndurerat. Seara târziu, reluând discuția, noul venit a trebuit să-i mărturisească și faptul că el era noul soț…

Știrea a făcut ocolul lagărului. Cei doi prieteni au rămas împreună câteva luni după care noul venit s-a îmbolnăvit și a murit în lagăr iar acasă s-a întors doar primul soț.