D`ale Războiului. 9 mai, sfârșitul luptelor

scris de: prof. Ioan Tuleu

La 9 mai 1945 războiul s-a sfârșit și pentru soldații români aflați pe frontul de vest. Între aceștia se afla şi Petru Ardeu, care a „reuşit” să prindă în linia întâi ultimele zile ale războiului: „Noi, a doua companie, ( din Regimentul de la Caransebeş n.a.) am plecat mai târziu, cam prin luna martie, şi am fost ţinuţi în linia a doua, în rezervă, până  în 1 mai. Eram în Cehoslovacia. Ţin minte că am trecut printr-un oraş mare, numit Kromeriz, pe unde curgea o apă care ne despărţea de nemţi. Eu eram cu o grupă de brandişti şi un subofiţer, care  mi-a spus să mă instalez pe malul apei, unde erau şi ceilalţi din companie. Pe marginea apei era un drum şi pe lângă drum un rând de case, pe lângă care era un gard de scânduri. Eu am zis însă că nu ne instalăm pe marginea apei, noi ne ducem într-o curte, pentru că tragem cu brandurile peste case. Am avut câştig de cauză şi ne-am instalat cum am propus.

În casă era familia proprietară, care era îngrozită, mai ales că  a fost adus acolo un soldat rănit, care a şi murit mai târziu. Soldatul era mort lângă noi, dar am dormit liniştiţi, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic, iar dimineaţa am plecat mai departe. În acele ultime zile de război, nemţii se retrăgeau într-una, dar lăsau în urmă grupe de soldaţi cu ordinul să reziste şi să ne întârzie înaintarea. Într-o noapte am ajuns dincolo de Brno, într-o pădurice, unde ne-am instalat în tranşee-cazemate, foste ale nemţilor. Nemţii care cunoşteau foarte bine locul ne-au bombardat într-una toată noaptea. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că bombele au căzut numai între tranşee, deşi nemţii cunoşteau la precizie locul. A căzut numai pământ peste noi şi ţin minte cum un ţigan îşi făcea într-una cruce şi se ruga lui Dumnezeu să îl scape. Mă rugam şi eu şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat. După aceea am plecat mai departe în urmărirea nemţilor şi nu ne-am mai întâlnit cu ei până în 10 mai când în timp ce ne deplasam să ocupăm o poziţie am primit vestea că s-a încheiat pacea. După aceea ne-am mai dus înainte câteva zile până în apropiere de Praga. Şi acuma ţin minte că mi-o curs sânge din nas şi am stropit pământul şi i-am spus soldatului: “Uite, eu mi-am vărsat sângele pentru eliberarea patriei” !