D`ale Războiului: Ambuscada finlandezilor

Războiul ruso-finlandez din noiembrie-martie 1941, sau „războiul de iarnă”, cum i s-a mai spus, a demonstrat ce suces poate avea o armată mică dar vitează, precum cea finlandeză, în fața unui inamic net superior ca număr și înzestrare, dacă folosește în mod adecvat terenul și condițiile meteo. O demonstrează și cazul a trei automobile blindate sovietice care au căzut în ambuscada finlandezilor pe frontul din istmul Kareliei.

Motoarele automobilelor blindate au început să zumzăie. Soldatul care îl înlocuise pe comandantul mort a înțeles că nu mai pot să rămână acolo și s-a hotărât să plece din locul periculos. Singura lui șansă era să ajungă la avangarda regimentului, care se afla la 2-3 kilometri în fața lui și care, fără îndoială, auzind zgomote de luptă, trimisese deja ajutoare. Infanteria văzând că blindatele se pun în mișcare, s-a grupat pe lângă ele și, privind cu teamă spre copacii din apropiere, a pornit înainte. Dar conducătorul automobilului blindat nu avea de gând să-și adapteze viteza vehicolului la ritmul oamenilor care înotau în zăpadă până la genunchi. A considerat că ar fi prea periculos și a mărit viteza.

Automobilele s-au repezit înainte, pierzând astfel protecția pe care le-o asigura infanteria în cazul unui atac prin surprindere.

Primul vehicul blindat a luat curba și acolo toată masa lui s-a aplecat brusc înainte, iar roțile din spate au rămas atârnate în aer, rotindu-se în gol la câțiva centimetri deasupra zăpezii. Atunci, din ambele părți au pornit spre el grenade aruncate de soldații îngropați în zăpadă, absolut invizibili pentru echipajul mașinii. Explozia primei grenade a distrus masca vehicolului și benzina a luat foc, prelingându-se în flăcări pe tot botul automobilului. Al doilea blindat a început să tragă haotic spre locul de unde venise grenada, dar imediat a doua a explodat sub roțile lui cu atâta forță, încât plăcile blindate au zburat în aer la o distanță de câțiva metri.

Echipajul celui de-al treilea automobil, văzând care a fost soarta primelor două, a început să se retragă, în grabă, dar roțile  au nimerit în zăpada moale și au început să se învârtă pe loc. Rușii n-au mai așteptat și au sărit afară din automobil. Au reușit să ajungă în fugă până la copaci și să se ascundă în locul unde ajunsese deja detașamentul de infanterie, care auzind zgomote de luptă se risipise prin pădure pe cont propriu. (Boguslaw Woloszanski, Războiul secret al lui Stalin, Editura Orizonturi, p. 185)