de prof. Ioan Tuleu: Mizeria, teama, lipsa perspectivei de victorie i-a făcut pe mulți soldați români să simuleze boala sau să recurgă la automutilare. Mulți dintre aceștia au fost demascați și trimiși la Curtea Marțială.
Au existat însă şi militari care au avut succes cu actele de simulare, fiind trimişi în spital şi apoi acasă în concediu, scăpând de front. Aceste exemple proliferau, nefiind totuşi un fenomen de masă.
Ioan Cociuba din Târnova a „beneficiat” şi el, mai ales că era ordonanţa comandantului, de o boală mai mult sau mai puţin inventată. „Am fost pe front la Valea Oilor, lângă Târgu Frumos. Acolo într-una s-o tras şi am fost rănit puţin la mâna stângă. M-am dus la Valea Oilor, la un sublocotenent, care era medic. Eu aveam şi ceva la un ochi şi mi-a zis: „Mă Ioane, o să te trimit la domnul căpitan că io nu ştiu ce să-ţi fac”. Când ajung acolo îi zic căpitanului, care mă cunoştea de la regiment: „Uite mi-o căzut ceva aici în ochi. S-o făcut carne rea şi nu se mai vindecă”. La care el îmi spune că o venit o maşină cu nişte ofiţeri şi mă trimite cu ei la spital. Şi ne-am dus, iar când am văzut că am trecut Siretul mi-o părut că am ajuns deja acasă. Mă băgară în spital şi eram singur în salon, dar după aceea veniră mai mulţi şi s-o umplut salonul. Băgau soldaţii boabe de negreaţă, adică praf de cal în ochi şi se făcea roşeaţă. Văzând că sunt atâţia, într-o noapte or venit o grămadă de doctori şi or început să-i caute la ochi. N-or găsit nimic”.
No Comments
Comments for D`ale Războiului. Boală inventată! are now closed.