scris de:prof. Ioan Tuleu
Bătălia Stalingradului a fost poate cea mai cumplită încleştare şi răbufnire de violenţă din tot cursul celui de Al Doilea Război Mondial. Era vorba într-adevăr de viaţă şi moarte. Şi totuşi s-au înregistrat şi fapte de clemenţă relatate de supravieţuitori după foarte mulţi ani. Dumitru Dalman, fost sergent major în Regimentul 2 Călăraşi, Divizia 8 Cavalerie, a supravieţuit datorită unui gest surprinzător al unui soldat roşu: „După parcurgerea a 5-6 kilometri, ne-am pomenit în spate cu alte câteva tancuri sovietice cu militari pe el. Observând că se îndreaptă către grupurile de militari în retragere, pentru a-i dezarma, le-am strigat acestora să se împrăştie, lucru pe care l-au şi făcut. La un moment dat, la distanţă de câteva zeci de metri, un tanc sovietic m-a depăşit, iar un militar de pe el a îndreptat arma spre mine pentru a mă împuşca. Un altul însă a pus mâna pe arma lui îndreptând-o în sus, astfel că am scăpat nevătămat”. Ce l-a îndemnat pe sovieticul de pe tanc să facă un astfel de gest, riscând întâlnirea cu comisarul politic și să fie acuzat de favorizarea inamicului ? A fost, spunem noi, un gest spontan izvorât din sentimente pur umane, care în anumite împrejurări ies la suprafață fără să țină cont de ordinele militare și depășind intoxicările cu ură făcute de propaganda oficială.
No Comments
Comments for D’ale războiului! Clemența soldatului roșu! are now closed.