D`ale războiului! Cu mâinile goale!

Toți istoricii militari confirmă faptul că bătălia Stalingradului a fost cea mai sângeroasă, cea mai dură din Al Doilea Război Mondial. În acel oraș de pe Volga se hotăra soarta întregului război și era esențial pentru taberele care se confruntau -  germani contra ruși – să câștige. Ziua de 14 septembrie a fost hotărâtoare pentru rezistența rusească din oraș, fiind vorba de ore până când totul putea să se prăbușească. Dar, în condiții deosebit de dificile, de pe malul stâng al marelui fluviu a fost adusă ca întărire Divizia a 13-a, care a ajuns pe malul drept cu mai puțin de jumătate din efectiv și cu puține muniții. Dar trupele arătau hotărâre și erau decise să nu predea orașul. Iată, în povestirea unui participant, Hamlet Dallakian, un exemplu de dăruire în luptă, dusă până la irațional, în condiții în care în alte situații se impunea retragerea:  „Un soldat rămăsese fără armă, sângele-i șiroia din rana de la cap, mantaua îi era plină de sânge, dar a gonit țintă spre un neamț și i-a rupt gâtul cu mâinile goale. I-a aruncat trupul peste umăr și apoi, fără să se uite înapoi, s-a repezit la următorul. Oamenii s-au aruncat pur și simplu în bătălie, din fugă, îmboldiți de situația de urgență, strigându-le apărătorilor împrăștiați pe țărm: Nu vă lăsați, nu vă lăsați, venim și noi.