D’ale războiului! Curaj

scris de:prof. Ioan Tuleu

Sfârșitul anului 1942 a fost dezastruos pentru armatele românești care luptau la Stalingrad. Frigul, atacurile sovietice cu blindate au făcut ravagii în rândurile românilor care se rătrăgeau în mare grabă spre vest. Au existat însă în acele momente de mare spaimă și gesturi eroice, între care cel povestit de sergentul major Dumitru Dalman din Regimentul 2 Călărași (Divizia 8 cavalerie) aflat pe poziție, în 25 decembrie, la Dorganov (40 km de Kotelnikovo): „În jurul orei 8, aflați pe poziție la Schutov, 20 km de Dorganov, suntem anunțați că vin tancurile sovietice T 34. Situația era foarte dificilă, deoarece autotunurile germane care ne sprijineau nu sosiseră pe poziție, neputând trece podul peste un râu pe noi îl traversaserăm. S-a deschis totuși focul cu tunurile de 37 mm pe care le aveam în dotare, dar care nu aveau nici un efect asupra blindajului. În acel moment ostașii noștri au intrat în panică și au început a se retrage de pe poziție. Colonelul Hristea a început să strige: Stați băieți, ocupați poziția, dar în zadar, în momentul acela nimeni nu-l mai auzea.

Văzând această situație, m-am repezit și am reușit să mă urc pe tancul care se apropiase la mai puțin de 30 de metri, încercând să trag cu pistolul prin ambrazura de pe turelă, dar în zadar, ambrazura avea deschiderea mai mică decât glonțul. Disperat, am cerut la ostașii din apropiere să-mi aducă o foaie de cort pentru a o pune peste vizorii conductorului și după ce am reușit aceasta i-am smuls și antena stației radio de la bord, luându-i posibilitatea de a comunica cu celelalte tancuri și cu baza lui de plecare. Intrat probabil în panică, conductorul a virat pe loc tancul la 180 de grade și a pornit  de unde venise cu mine pe tanc. După circa 50 de metri am sărit de pe tanc și m-am înapoiat târâș la postul de comandă unde nu am găsit decât stația de radio și câțiva ostași.”